Memorii vol.5.pdf

MEMORII — Anexe, 1916-1918 201tr-înşii, erau conservatori, partizani ai d-lui Marghiloman, iar unii din acei caresusţineau cu influenţa lor pe samsarii străini care roiau în jurul ministerelor,erau conservatori democraţi, partizani ai d-lui Take Ionescu. Dar este ceva cumult mai grav decât aceste ticăloşii individuale. E că s-a găsit un partid întreg— şi nu era cel liberal — care să încerce a-şi susţine acţiunea înăuntru cu banidin afară. în toamna 1914, într-o dulce armonie cu Guvernul d-lui Brătianu,şeful Partidului, Conservator, dl. Marghiloman, luase pe seama sa propagandagermanofilă în ţară şi sunt dovezi neîndoioase că presa care susţinea aceastăpropagandă era plătită de austro-germani. Cei mai mulţi conservatori însă, nuaprobau politica d-lui Marghiloman, şi în cele din urmă chestiunea s-a pus /hotărât în Comitetul Executiv, organul oficial al partidului. în faţa acestui /comitet, şeful nu s-a sfiit să facă declaraţii false, iar în lupta ce a urmat apoi, acăutat să corupă pe unii din acei care i se opuneau, cu bani străini. In tannosuldosar al corupţiei germane, cunoscutul agent Giinter afirmă că la o dată oarecaredl. Marghiloman ar fi mulţumit d-lui von dem Busche pentru că, cu fondurilece îi pusese la dispoziţie, 1-a ajutat să-şi păstreze situaţia politică.Iată în ce mocirlă se târau politicienii noştri în momentele supreme când,_i —_în altarul conştiinţei noastre naţionale urma să se săvârşească taina cea mare a j /^j^y;^unirii tuturor românilor. Şi dacă cel puţin mocirla aceasta nu s-ar fi revărsat f^ . >peste marginile lumii politice! Spre nenorocirea noastră apele ei infecte au ^$$fjstropit şi au pângărit totul. Până şi armata, care ar fi trebuit să rămână cu toate *^L/t $ Jmizeriile noastre şi tocmai din cauza lor, garanţia ultimă a salvării noastre a ^ ggn) •tuturor, şi a celor buni şi a celor răi, a fost atinsă şi ea de otrap corupţiei, în (Ţ v°acele organe superioare ale ei care stau în contact cu lumea politică, pispreţuindlegile şi regulamentele, un general favorit al GuvemuiujLşi-a asumat răspundereaînfricoşată de a întocmi singur, trecând peste ŞjaţuXj^sMJ^H.°J'planul războiului din a cărui primă parte am ieşit înfrânţi si umiliţi. Acel generalal cărui nume e pe buzele tuturor 1era un ofiţer de artilerie, specialist în studiultehnic al gurilor de foc. El nu făcuse şcoala de stat major, nu trecuse pe lacomanda unităţilor mari — brigadă, divizie, corp de armată — şi nu comandaseniciodată o manevră. Ar fi fost dar, fie din partea lui, fie din partea Guvernului,o datorie de prudenţă elementară să supună cel puţin planul întocmit deel unui consiliu de generali. Tocmai fiindcă trebuia, lucrul, fireşte, nu s-a făcut.Nici chiar comandanţii armatelor de operaţie n-au luat cunoştinţă de planulde război decât în momentul când au primit comanda efgcţiya, şi numai înpartea care privea acţiunea lor. Mai mult chiar, nu s-a ţinut seamă nici măcar deobservaţiile făcute de Aliaţi înainte de încheierea Conyenfeei noastre militarecu ei. Şi doar Aliaţii noştri, oricât ne-am fi crezut noi de superiori lor, aveau o1Generalul Dim. (zis Misu) Iliescu, secretar general al Ministerului de Război pevremea Neutralităţii.