Memorii vol.5.pdf

210 CONSTANTIN ARGETOIANUgimului nostru constituţional, este numai întrucât a permis cercurilor noastreconducătoare constituite într-o adevărată oligarhie, să exploateze în chipul cel. . „ ma i neruşinat neexperienţa maselor electorale,A doua cauză de căpetenie care ne-a adus unde suntem, a fost acea concepţiepolitică a Regelui. Carol. I,de care vorbeam mai sus. El nu voia să aibedecât două partide de guvernământ, care să ia puterea succesiv pe un număr deani egal, de regulă pe o legislatura, pentru ca să nu fie nici o supărare, de nicio parte. Acest sistem a tras după sine suprimarea oricărei sancţiuni politice.Un partid putea să guverneze rău, să administreze necinstit, să comită greşeligrave pentru dezvoltarea ulterioară a ţării — şi rămânea totuşi la putere timpulhotărât de Rege, ca să nu plece prea curând şi să facă apoi scandal în opoziţie.Şi dimpotrivă, un partid putea să guverneze bine, să administreze cinstit, săîndrume ţara pe căi noi de dezvoltare — şi trebuia totuşi să plece la timpulhotărât de Rege^oiLniiiiştepte „ceilalţi" prea mult şi să se dedea la manifestaţiişi tulburări de stradă. în asemenea condiţii, nemaiexistând sancţiune pentrupartide, nu mai exista sancţiune nici pentru şefii lor. Dacă partidele politicear fi plătit pentru greşelile făcute de Guvern, greşeli de care şefii erau fireşterăspunzători în primul rând — este evident că şefii ar fi fost şi ei traşi larăspundere de partizanii lor care pierdeau foloasele puterii. Şi fiindcă aceastanu se întâmpla, fiindcă şefii îşi aveau rândul şi termenul asigurat la Guvern,orice ar fi făcut de altfel şi numai fiindcă eraujşe'fii partidelor consacrate deRege, partizanii n-aveau de ce să se îngrijească cj£ activitatea Tor'politica bunăsau rea. Au fost drept şi cazuri când şefii au trebuit să se eclipseze un moment.în urma unor greşeli prea evidente, spre a permite altora să îndrepte lucrurile,dar partidele rămâneau la putere, şi şefii îşi reluau locul numaidecât. E deajuns bunăoară să ne aducem aminte de cazul lui Dimitrie Sturdza din 1896.Fiindcă se încurcase rău în chestiunea bisericească, a lăsat pentru câteva lunilocul lui Aurelian, dar a revenit apoi la Guvern şi Partidul Liberal a putuţsă-şifacă termenul la putere. Iar dacă într-un caz analog lucrurile au ieşit altfel, n-afost vina sistemului, ci a intransigenţei şi a lipsei de abilitate a şefului respectiv.Dl. Carp, în 1912. când se încurcase în chestiunea tramvaielor, ar fi pututsă facă întocmai ca Dimitrie Sturdza^ dacă ar fi fost ceva mai mlădios.Şefii noştri s-au instalat astfel în partidele lor, pe viaţă, ca în nişte adevăratepatrimonii. Că ideea unui drept patrimonial nu le era deloc străină, ne-o poatedovedi faptul că de la această idee până la aceea a unui drept de moştenire nuera decât un pas — şi pasul acesta a fost făcut. Am avut astfel şi şefi, dacă nuproclamaţi oficial în virtutea dreptului de moştenire al unei familii la conducereaunui partid, dar agreaţi în orice caz ca atare, numai cu această îndreptăţire.Se zice că Dimitrie Sturdza n-a fost recomandat ca viitor şef fruntaşilor PartiduluiLiberal de către Ion Brătianu tatăl. decât cu condiţia expresă să transmită,la rândul lui, şefia fiului său Ionel, pe atunci prea tânăr încă spre a îi urma de-a