Memorii vol.5.pdf

36 CONSTANTIN ARGETOIANUUn amestec de scârbă şi de groază m-a cuprins ascultând confidenţelelui Mircescu; m-am întrebat un moment dacă acesta nu era un mitomanşi dacă nu inventa tot ce povestea. Dar prea părea sincer, şi apoice interes ar fi avut să arunce un asemenea oprobiu asupra fostului săuşef, la care ţinea, după cum s-a dovedit ulterior 1 ? Nu, nu putea să mintă;nu uitasem scena cu trimiterea batalionului românesc pe frontulfrancez şi-mi aduceam aminte de toate imponderabilele care de atâteaori, în această teribilă lună de guvernare, m-au făcut să mă îndoiesc deAverescu şi de integritatea simţului său moral. Cred că de când existălumea, uici.un.4ef jnUiţarn :a.ajynşjajun asemenea grad de abjecţie, săcerşească puterea de la fostul său adversar. Un asemenea gest dovedeamai mult decât imoralitate — dovedea amoralitate. Şi acesta era omulcu care trebuia să pornesc la revizuirea moralităţii noastre politice!Până să ajung acolo, am pornit numai de la Buftea şi m-am înapoiatla Iaşi unde am ajuns după o noapte agitată. Confidenţele lui Mircescumă tulburaseră adânc, iar pe de altă parte evenimentele mă împingeaude la spate şi sosise momentul să iau o hotărâre definitivă. Cu sau fărăAverescu, aşa se punea chestiunea în simplicitatea ei, şi răspunsul trebuiadat repede şi fără reticenţe.1926.1 Devenit general, Mircescu a fost ministru de război în Guvernul Averescu din