Memorii vol.5.pdf

20 CONSTANTIN ARGETOIANUAverescu. Dacă Regele trimisese pe Mitilineu după Marghiloman, e cătotul era gata, e viva la companialDa, se schimbaseră toate. De explicaţia pentru care venisem nu maiputea fi vorba. Ce bine făcusem că o amânasem! Datoria mea era săstau acum neclintit lângă Averescu, să nu-1 las să comită un act de slăbiciune.Nu l-am lăsat din mână până a plecat la Palat, l-am dus chiarpână acolo, îmbărbătat cum trebuia. înainte de a ne despărţi m-a însărcinatsă convoc Consiliul de Miniştri pentru ora 4, în vederea hotărârilorce urma să luăm. Am transmis ordinul la Preşedinţie cu o adevăratăvoluptate.Audienţa generalului n-a fost foarte lungă. La întrebările lui, pentruce nu era lăsat în pace să ducă la bun sfârşit însărcinarea ce i se dedese,pentru ce i se îngreuia guvernarea prin tot felul de şicane şi de mizeriide amănunt, pentru ce i se arăta atâta lipsă de încredere după_ce_juseş_econsiderat ca singurul salvator posibil — Regele a răspuns evaziv. îngânândcuvinte, după obiceiul lui, sau insistând pe câte o chestiune fărăstrânsă legătură cu discuţia în curs. La întrebarea lui Averescu pentruce a trimis după Marghiloman, fără să-i spuie nimic, umilindu-1 în faţalui Prezan — Regele s-a uitat în pământ şi n-a răspuns nimic. îngheţaseaerul între ei. în fine, ca concluzie primul ministru a întrebat: „Sire, numai ai încredere în Guvernul meu?" „Ba da, ba da, nu e asta" — a răspunsRegele roşindu-se ca un rac — „dar nu mai e fluid între noi\".Povestindu-ne în Consiliul de Minişfri_aceaşţa„scenă, Averescu aadăugat că după impresia lui, Regele era hotărât la un Guvern Marghiloman,şi că singurul motiv care 1-a împiedicat să provoace imediatademisie a Cabinetului era necunoaşterea atitudinii condiţiilor omuluide la Bucureşti. După ce ne-a repetat aproape cuvânt cu cuvânt conversaţiasa cu Regele, Averescu ne-a întrebat cum judecam situaţia.Trebuie să aduc acest omagiu colegilor mei, că nu s-a auzit decât osingură vorbă pe buzele fiecăruia: demisia. Toţi erau voioşi să plece.Toţi se puseseră cu o lună înainte în slujba Ţării, plini de râvnă şi înarmaţide răbdare împotriva greutăţilor vremurilor — dar nici unul nu înţelegeasă facă jocul şmecherilor care duceau pe Rege de nas şi să contribuiemai departe la alcătuirea unei simple mase de manevră şi debatjocură. Dacă toţi colegii mei erau mulţumiţi să-şi reia libertatea şi săscape de răspunderea şi de ponosul unei păci odioase, ce să mai spunde mine care-mi luasem cea mai grea parte a sarcinii în spinare?