Memorii vol.5.pdf

MEMORII 143decepţie. De atunci ne-am obişnuit, şi moravurile s-au mai lăbărţat, darîn 1918 opinia publică era mai severă. După ce-şi făcuse mendrele laOdessa, Prinţul se înapoiase în Moldova împreuna cu tânăra sa soţie şicu fidelul Serdici. Cum au sosit, Serdici a fost arestat, iar Prinţul despărţitde soţia sa şi izolat. Căsătoria a fost considerată nulă 1 bineînţeles,dar rămâneau de stabilit sancţiunile ce urmau să fie luate împotrivaPrinţului. Se vorbea de o excludere de la succesiunea Tronului, de opedeapsă disciplinară consistând în mai multe luni de arest, de o dareîn judecată în faţa Consiliului de Război, pentru dezertare. Marghiloman,care simţea că terenul îi fuge sub picioare şi care, probabil în starealui sufletească de amorezat, se considera oarecum solidar şi cu patimilealtora (zadarnică încercare de întinerire) — Marghiloman pledapentru indulgenţă, dar Ştirbei pe de alta parte, care nu putea suferi peCarol, înclina pentru măsurile cele mai severe. Se mai spunea că Reginaera pentru cocoloşirea lucrurilor, că Regele însă, indignat, nu voiasă ştie de iertare.în această situaţie, după câteva zile de planşete şi de certuri în familie,după mai multe discuţii cu şeful Guvernului şi cu oamenii de casă— Brătianu şi Averescu au fost chemaţi la Iaşi. Amândoi se aflauinstalaţi la Piatra-Neamţ, şi — amănunt care nu e lipsit de savoare —un singur automobil a fost trimis să-i aducă}. Ori oamenii nu se puteausuferi între ei, erau certaţi şi nu-şi vorbeau! Au făcut amândoi „bonnefigure â mauvais jeu", şi au plecat împreună. Averescu mi-a povestitapoi că călătoria (trei ceasuri) a fost foarte plăcuta, că Brătianu a fostcât se poate de amabil, n-a atins cu nici un cuvânt trecutul şi nu i-a vorbitdecât de ceasul prezent şi de ziua de mâine, în care el, Averescu, vaavea un rol însemnat de jucaţi Ce şmecher mai era şi amicul Ionel! Indouă cuvinte şi în trei mişcări mi 1-a întors pe dos pe bietul general,care în politică însă nu trecuse de rangul de prapurcic! Sosirea lui Averescuşi a lui Brătianu la Iaşi a făcut senzaţie. Când a întors maşina peLăpuşneanu să intre la Palat (căci ordinul era ca cei doi foşti prim-miniştrisă fie duşi direct la Vodă), pe la orele 4 după amiaza, lumea de pestradă, care i-a recunoscut, a belit ochii de mirare, şi a rămas cu guracăscată văzând pe cei doi ireconciliabili adversari, cot la cot, intrând laRege... Aventura Prinţului nu se dedese încă în vileag, era cunoscutănumai de iniţiaţi şi negată de aceştia de câte ori li se punea o întrebare.1Judecătoreşte n-a fost anulată decât mai târziu, la Bucureşti.