Memorii vol.5.pdf

*-j(jJ ^djjM144 CONSTANTIN ARGETOIANUîn nevinovăţia lor, oamenii au crezut că s-au prăbuşit nemţii şi că sepunea la cale un Minister Naţional — şi s-au repezit toţi, în bucuria lorsă ducă vestea în toate colţurile.La Palat, după câte mi-a povestit Averescu, scena a fost penibilă.Era prezentă şi Regina. Brătianu şi Averescu au înfăţişat păreri identice.Şi unul şi altul au socotit că singura soluţie logică era excludereaPrinţului de la succesiunea Tronului şi trimiterea lui înaintea instanţelorlegale pentru judecarea crimei de dezertare conform legilor. Că hotărâreaera însă în mâna Regelui, atât ca şef al familiei regale cât şi cafactor constituţional responsabil, că în tot cazul, dacă Majestatea Sa nus-ar putea hotărî pentru o dezmoştenire — de dorit minimul pedepseice s-ar putea da Prinţului ar fi 18 luni închisoare, dar adevărată închisoare.Regina îşi frângea mâinile, plângea^ şi îşi apăra puiul ca o tigroai-1 că. -L-am crescut ca să domnească, credeţi-mă (cum 1-a crescut s :a yăzutmai târziu), nu-1 pot abandona! A greşit, a greşit grav desigur, dar£ se va îndrepta, nu va mai face, nu-1 omorâţi la primul pas fals pe care-1face!" Regele, nedumerit ca întotdeauna, lăsa să curgă ca de obiceitriolete de „da, da, da!" fără să ştie ce să facă. Era pe rând de aceeaşipărere cu Brătianu şi cu Averescu, şi cu Regina! Dar ce să mai întindasupra unor lucruri pe care nu le-am aflat decât din a doua sau a treiamână 1 , am povestit incidentul cu Prinţul Carol ca să ajung la conversaţiapolitică pe care Averescu a avut-o cu Regele, şi să venim la ea.După ce s-a terminat şedinţa în patru, Averescu care nu mai văzusepe Rege de când demisionase, i-a cerut voie să mai rămâie puţin singurcu dânsul, ceea ce Regele a încuviinţat imediat. Acel „puţin" a fost însălung, a ţinut mai bine de un ceas. A fost mai întâi o explicare de la omla om. Regele a mărturisit cea mai deplină încredere (!) în fostul săusfetnic şi general şi a încercat să-i desluşească constrângerea în cares-a aflat în momentul chemării lui Marghiloman. Averescu, fără săcreadă o vorbă din câte îi spunea Regele, (aşa a pretins cel puţin faţă demine) a declarat la rândul său că trecutul e şters în mintea sa, că nu segândeşte decât la viitor, şi că pentru cea mai bună organizare a acestui1Până în cele din urmă Reginaj ajutată de Marghiloman, a învins. Prinţul Carol arămas moştenitorul Tronului şi a fost închis pentru 30 de zile la Mănăstirea Pângăraţi,unde Regina s-a dus să-1 vadă de mai multe ori, şi unde nu şi-a făcut nici pedeapsaîntreagă.