Memorii vol.5.pdf

142 CONSTANTIN ARGETOIANUi-am remis, ca titlu de proprietate, atât scrisoarea lui Nicu Filipescu cătrePisani, cât si pe a acestuia către mine. Am socotit că era dreptul fiuluisă continue opera lui tată-său, sau să încerce cel puţin. Şi astfel adevenit Grigore Filipescu. graţie mie, proprietar legitim al ziarului încare m-a înjurat ţigăneşte după Conversiune, de la 1932 înainte şi pânătn-am împăcat iar cu el, în primăvara anului 1938 1 .Demersul lui Averescu pe lângă Rege pentru schimbarea MinisteruluiMarghiloman, a fost făcut cu prilejul întrevederii provocate de că-—I sătoria Prinţului Carol, la Odessa, cu Zizi Lambrino. Prinţul Carol so-'&AJ' 1liisise la Iaşi amorezat de EUa Filitti, fiica lui Nicu Filitti si a VioricăiflljT. * ^ ălleanu (soră cu generalii Mitică şi Gogu Vălleanu, cu Mărie PoenaruJ A^* 1 etc ) A marătat în cursul acestor amintiri cu câtă jale s-a despărţit Prin-•(jj^ţul de flirt-ul său în momentul în care întreaga familie Filitţi şi-a luatu Zborul spre Stockholm sau Copenhaga. Am povestit şi cum Carol, în-&fifa%cre dinţat pentru consolare lui Zizi Lambrino. se prinsese în mrejeleaceJftf i&t steia. Neavând nici un contact cu Familia Regală care mă consideraTi Ăflsl i #ca u nrăzvrătit, fiindcă combăteam pe Ştirbei şi pe Brătianu, n-am puw*J^3Mutsă-mi dau seama de progresele zilnice pe care în stăpânirea lui Zizi"' asupra sufletului Prinţului, le făcea. Aflasem şi eu ceva, dar prea puţin,din povestirile unuia şi altuia şi aproape că n-aş fi crezut câte se spuneau,dacă n-aş fi asistat, din capriciul unui cauciuc plesnit, pe şoseauaRomanului, la întâlnirea dintre Prinţ si Duduie, (Duduia nr.l) Uitasemde existenta acestei idile, căreia nu-i acordasem prea multă atenţie cândîntr-o bună zi mi s-a adus ştirea că Prinţul Carol trecuse în Rusia, împreunăcu un anumit Serdici şi că se însurase în toată regula la Odessa.cu d-ra Zizi Lambrino. Amănuntele care s-au mai aflat zilele următoare,informaţiile care s-au publicat în ziarele nemţeşti nu mai lăsau nicio îndoială asupra acestor două fapte: dezertarea Prinţului şi căsătoria saclandestină. Din aceste două fapte cel dintâi părea mai grav, căci căsătoria,fiind săvârşită în condiţiile în care fusese, era uşor anulabilă, pecând dezertarea rămânea dezertare, oricare ar fi fost motivul determinantşi ce era mai dureros, era că ne aflam în faţa unei dezertări în timpde război, căci pacea nu era încă încheiată.Vâlva a fost enormă, căci Prinţul, în care toţi ne pusesem încredereapentru viitor, intrase pentru prima dată în gura lumii, dându-ne o mareCâteva luni înaintea morţii sale.