Memorii vol.5.pdf

MEMORII 137Celelalte capete de acuzare 1ar fi putut fi subscrise de oricine. NumaiMarghiloman şi acoliţii săi nu trebuiau să le semneze ca să nu deaunor sancţiuni pe care opinia publică le cerea, aparenţele nu numai aleunei răzbunări politice, dar, luciu mai grav, ale pedepsirii unui act istoricpe care marea majoritate a poporului îl aprobase şi asupra căruianici o discuţie nu putea fi admisă. încercând să pună capul lui Brătianusub călcâiul inamicului, Marghiloman, fără se vrea. 1-a salvat. Opiniapublică era atât de îndârjită, unanimitatea glasurilor cerea cu atâta încăpăţânaresancţiuni, încât fără gestul nesocotit al vremelnicilor stăpâniridin vara anului 1918 nu ştiu zău cum ar fi scăpat cu faţa curată autorii atâtornenorociri şi suferinţe. Căci dacă aproape nimeni n-a fost împotri^-»războiului, toată lumea a fost împotriva modului cum a fost purtat.Dacă darea Guvernelor Brătianu în judecată din porunca vrăjmaşilora fost o mare greşeală din partea lui Marghiloman, dar o greşeală acărei răspundere poate că nu o poartă dânsul, anumite chestiuni de procedurăşi măsurile consecutive urmării, care au fost luate, au constituitşi ele mari greşeli politice, în care răspunderea guvernanţilor momentuluirămâne întreagă.Alegerea lui Nicli Mitescu ca raportor al Comisiei de dare în judecatăa indignat pe unii şi a scârbit pe toată lumea. Fiul unei familiicumsecade, dar obscură şi săracă, din Craiova, Mitescu a ajuns să-şi iaîntre anii 1880 şi 1890, licenţa în ştiinţe la Bucureşti. Elev eminent înliceu şi student sârguitor în Universitate, a izbutit să-şi cucerească obursă la Paris, şi acolo, mai cu bursa, mai cu ajutorul familiei Dumba,cu care se înrudea, şi-a luat doctoratul în drept şi o franţuzoaică ca nevastă,înapoiat la Bucureşti, a devenit repede unul din avocaţii cei maicăutaţi, s-a înscris în Partidul Liberal şi s-a aruncat în vâltoarea afacerilor.Mulţumită lipsei sale de scrupule şi sprijinului pe care 1-a găsit, caşi alţii, în solidaritatea de partid. Mitescu se aşezase, în preajma războiului,în fruntea unei foarte frumoase averi şi printre fruntaşii şi profitoriiPartidului Liberal. Nu se ştie pentru ce, probabil fiindcă nevastăsaera franţuzoaică, după 1914 Mitescu a devenit boşofil militant (poa-1După război, actele Parlamentului din 1918 au fost distruse. Marghiloman şi ailui au pierdut glasul, liberalii au făcut tot ce au putut ca să se piardă până şi urma dăriilor în judecată — astfel încât actul de acuzare de la Iaşi a rămas literă moartă şi uitată,îl reproduc la Anexa XXXIV, fiindcă constitue în sine însăşi un rechizitoriu destul decomplect împotriva celei mai destrăbălate guvernări din câte a avut ţara.