Memorii vol.5.pdf

MEMORII 177De data asta n-am mai avut simţământul unui străin în ţara mea, caîn ianuarie; pe stradă, trecătorii nu mai ziceau „uite românii!" când treceacâte un ofiţer pe lângă ei. Uniformele nemţeşti, firmele nemţeşti,mutrele suspecte dispăruseră, dar oraşul tot nu se curăţase încă complectde acea atmosferă de ocupaţie care lăsase după dânsa semne indelebile.Printre feţele înveselite şi entuziaste pe care le întâlneai maierau şi altele aproape dezamăgite;, cărora nu le venea să creadă că celece se întâmplaseră erau din domeniul realităţilor^Mi-am găsit apartamentul din strada Atena intact, nu-mi lipseau,după spusele feciorului meu Ipniţă Brumaru, care nu se clintise din loctot timpul ocupaţiei vrăjmaşe, decât o perină de canapea, o lampă demasă şi câteva volume din bibliotecă. în cei doi ani cât au stat nemţii înBucureşti, s-au succedat doi ofiţeri în apartamentul meu, din fericireamândoi germani...N-am stat la Bucureşti decât 48 de ore, cât să-mi văd prietenii şi să-iorientez puţin în vederea proiectelor noastre imediate (am avut şi o şedinţăla Efi Grant, în strada Occidentului, devenită mai târziu Basarabiei)şi m-am înapoiat la Iaşi sa lichidez centrala Ligii Poporului şisă-mi strâng lucrurile.înapoiat la Iaşi, a trebuit să stau mai mult decât aş fi vrut, cu toatădorinţa de a mă reinstala la Bucureşti şi mai ales de a mă regăsi laBreasta, unde părinţii mei mă aşteptau de la începutul lui august şi undenu mai călcasem de atâta vreme. Dar „bagajele Ligii Poporului"erau mai greu de strâns decât ale mele. A trebuit mai întâi să hotărâmpolitica noastră electorală cât mai eram încă la Iaşi, căci acolo eraujruntaşii noştri politici. Am notat mai sus discuţiile şi pertractările careau avut loc cu acest prilej. A trebuit apoi să reglez o sumă de chestiunide amănunt privitoare la organizaţiile noastre din Moldova şi la mutareaîndreptării de la Iaşi la Bucureşti între care vânzarea tipografieinoastre...înainte de plecare am mai fost o dată şi la Piatra-Neamţ, unde Averescuse înapoiase şi se retrăsese sub cort, adânc jignit de nesocotirealui în redresarea situaţiei, şi mai ales de neruşinata nepoftire la intrareatriumfală a trupelor noastre în Bucureşti. Piatra-Neamţ! în loc de „veselagrădină" pe care o lăsasem în toamnă, am găsit numai jale! Ploua,munţii, înveliţi în ceaţă, îşi arătau cu ruşine poalele despuiate, gârboviteşi triste! Pe străzi şi pe şosele numai bălţi şi noroi în care era să mă