Memorii vol.5.pdf

'-.MEMORII179prin Bârlad-Tecuci-Barboşi-Brăila-Buzău. Toţi pribegii din Moldov^să băteau să se înapoieze cât mai grabnic la vetrele lor. Vagoanele erauluate cu asalt. Aveam bagaje multe, căci în doi ani se strânseseră Iucrurişi hârtii şi înghesuiala nu mi-a plăcut niciodată. Nu ştiam cum săies din încurcătură, când un plic de la Preşedinţia Consiliului mi-a aduso neaşteptată soluţie. Ca să nu fie silit să poftească si pe Averescu.Guvernul n-a făcut nici o invitaţie pentru intrarea Regelui, Reginei şitrupelor în Bucureşti, mărginindu-se să trimită foştilor miniştri o circu-Iară prin care le aducea la cunoştinţă că un tren special cu vagoane-paturişi o tribună în faţa Regelui la defilarea din Bucureşti erau puse ladispoziţia fostelor Excelenţe, care doreau să asiste la această sărbătoarenaţională. Cine dorea să se folosească de tren şi de tribună era rugat săse înscrie la Preşedinţie... O asemenea circulară a fost trimisă şi ]uj_Averescu! Uitaseră Regele Ferdinand şi Regina Măria clipele din primăvaraanului precedent când se refugiaseră pe frontul Armatei a II-ade frica bolşevicilor din Iaşi — uitaseră Flămânda, lichelele de la MareleCartier retragerea din Muntenia şi Mărăşti, după cum uitaseră licheleledin sânul Guvernului că Averescu, cu popularitatea sa, putea sadea toată baraca peste cap! Un act atât de inutil de mârşăvie, pecetluieştevaloarea morală şi intelectuală a unui regimj Averescu a stat liniştitla Piatra Neamţ şi a aruncat circulara la coş. Eu nu aveam însănici un motiv să nu profit de un fericit prilej de călătorie în condiţii deexcepţional confort. M-am înscris prin urmare pentru un loc şi mi s-adat o cabină întreagă în care au încăput^cu_greu toate geamantanele,mele, şi eu pe deasupra. Am plecat din Iaşi cu două zile înainte de „IntrareaTriumfală", şi mare mi-a fost mirarea trezindu-mă în vagon alăturide Alexandru Marghiloman, vecin de cabină!Vesel şi vioi de parcă trăsese numărul cel bun la loteria vieţii, sprintenulamorezat a început să glumească cu mine ca şi cum ne-am fi părăsitîn ajun, deşi nu-1 mai văzusem din primăvară, de când îi predasem,lui şi lui Arion, dosarele negocierilor dgJa_Buftga... Am plecatdin Iaşi seara, călătoria a durat 24 de ore. Plouase atât de mult încât întreBrăila şi Buzău erau numai bălţi pe câmp, de părea că se revărsaseun râu. Văd şi acum pe conu' Alecu, deşi aujrecut 20 de ani de atunci,perorând în culoarul vagonului şi expunându-ne teoriile sale asupra irigăriişi a drenării lanurilor româneşti, pe care trebuie să le săvârşimcât mai repedel Omul căruia i se înecaseră toate corăbiile mai făceaproiecte de drenaj şi mai credea în posibilităţile luiJe realizare! Să mai