Memorii vol.5.pdf

MEMORII 151La început mă poftise şi mă găzduise Domniţa la Sanatoriu. îmi dedeseo odăiţă în pavilionul ofiţerilor şi mâneam cu dânsa şi cu ai ei. Cuodăiţa — ca vai de ea, cu patul ei de scânduri m-am mai împăcat eu,dar cu mâncarea! Domniţa era delicioasă la conversaţie şi pe iarbă —dar ca gospodină, să te ferească Dumnezeu! Bucate incomestibile şi omurdărie — curat grecească! Pe când scriu aceste rânduri îmi treceînaintea ochilor o scenă ce mă înveseleşte şi acum, după atâţia ani.Mâneam (vorba vine!) în pridvor şi se servise un pui de găină, un nenorocitpui de găină slab şi zdrenţuros, tăvălit prin tăciuni şi prin cenuşeşi jumulit numai pe trei sferturi. Deodată, un cotoi a sărit pe masă, aşterpelit puiul de pe farfurie şi a şters-o cu el în dinţi! Aleargă dupăhoţ! Domniţa, sprintenă ca o căprioară, a ţîşnit de pe pridvor şi în treimişcări era cât pe aci să prindă cotoiul care ţâra puiul prin nisip, şi nuputea fugi destul de repede cu povara lui. Când a văzut mârtanul ce-1aşteaptă a lăsat puiul, şi ţop pe o streaşină! Domniţa a luat frumos puiul,1-a scuturat bine de nisip şi l-a.aşezat iar pe farfurie, în aplauzelecelor trei lihniţi: bătrâna, copilul şi englezoaica! In ziua aceea m-amfăcut bolnav şi n-am mâncat!Nenorocirea era că nu mă puteam „compensa" nici în oraş căci întoată Piatra nu era un restaurant abordabil şi toate debitau numai porcăriifără nume. Cu mâncarea am dus-o prost de altminteri, tot timpulpe malurile Bistriţei: la Averescu cât am stat era să mor de foame. Ladânsul era foarte curat, dar nu punea nimic pe masă. Făcea regim şi tesilea, să-1 faci cu dânsul („în interesul sănătăţii d-tale!") şi-ţi da trei foide salată şi trei fire de macaroane fierte în apă fără unt! Averescu ajunsesepielea pe oase, dar Signora Clotilda nu ştiu cum făcea căci rămăsesegrăsulie — probabil că mânca pe ascuns.Când mă înteţea foamea, ceream „Fordul" generalului şi mă duceamla Rosnov, unde „încasam" pentru mai multe zile.Ca să mă împiedice să mai cobor la Sanatoriu, la o doua venire laPiatra (căci mă tot duceam şi veneam) generalul m-a silit să trag ladânsul. Mi-a dat o odaie excelentă, dar chiar cu păstrăvii pe care-i trimiteadin când în când Albini m-a lăsat cum spusei să mor de foame.Ceea ce n-ar fi fost nimic, dar lucru nesuferit, mi-a otrăvit şi toate vizitelela Doamna. Cum mă vedea că plec — şi mă pândea — mai lăsa sătreacă zece minute şi îşi lua picioarele la spinare spre Sanatoriu. Unsfert de ceas după ce soseam eu, sosea şi el. încântată de acest manej,Domniţa se prăpădea de râs; râdea de gelozia lui Averescu şi râdea denasul de un cot pe care-1 făceam eu.