Memorii vol.5.pdf

MEMORII — Anexe, 1916-1918 199urmă o soartă vitregă. El pretinde, e drept, că împrejurări externe pe care nusta în puterea lui să le înlăture au făcut rezistenţa noastră imposibilă. Dacă însănu putea, fireşte, să înlăture acele împrejurări când s-au produs, era cel puţindator să le prevadă ca posibilităţi înainte de a se produce şi să ia măsurilecuvenite. Căci a guverna însemnează mai întâi de toate a prevedea. Că nu aufâcut-o, e a doua din uimitoarele greşeli, de ordin politic şi diplomatic, ale oamenilormici care şi-au luat pe asemenea vremuri mari enorma răspundere dea conduce destinele ţării.Şi mai grave încă dacă se poate au fost greşelile pe care le-a făcut Guvernulînăuntru, în ceea ce sta cu totul în puterea lui, adică în pregătirea armatei şiîn conducerea războiului. Acestea au jucat fără nici o îndoială rolul de căpetenieîn ngnorocirile noastre. Căci nu e totuna dacă o ţară intră în război binepregătită sau nu oricare ar fi altfel, celelalte împrejurări. Cu o altă pregătire şio altă conducere a războiului n-am fi ajuns desigur unde ne aflăm. Dovadăeste rezistenţa neînfrântă de care s-au arătat capabile trupele noastre în a douaperioadă a războiului, când acelaşi general german care cucerise Muntenia şiDobrogea a încercat să pătrundă şi în Moldova. Strălucitele calităţi militare,vitejia fără seamăn şi abnegaţia fără margini cu care soldaţii noştri au uimit lumeape câmpiile de la Mărăşeşti, ne-au scăpat, e drept, cinstea în faţa străinătăţii,dar au pus într-o lumină şi mai crudă răspunderea Guvernului. Ce nu s-arfi putut face de la început cu asemenea ostaşi dacă li s-ar fi dat tot ce le trebuiaşi dacă nu li s-ar fi impus o conducere nenorocită! Această dovadă de fapt maitare ca toate argumentările, a izbit atât de mujţj>e observatorii imparţiali, încât,redându-le încrederea în puterile poporului nostru, i-a făcut să simtă şimai adânc vina grozavă a acelora ce l-au condus până acum. Dacă în şase luninumai, în mijlocul lipsurilor de tot felul, s-a putut închega din rămăşiţele istoviteale unei oştiri înfrânte şi umilite o armată nouă plină de viaţă şi de avânt,însufleţită de cel mai înalt eroism şi stăpână pe cele mai complicate meşteşuguriale războiului modern — ce nu s-ar fi putut face în cei doi ani dinainte deintrarea noastră în acţiune, cu o muncă inteligentă şi cinstită, lipsită de preocupăripersonale sau de-partid şi închinată numai intereselor ţării! Dacă umilinţadureroasă a îndoielii de noi înşine ne-a trecut în sfârşit, dacă o binefăcătoaremândrie naţională ne umflă iarăşi pieptul — în schimb ne copleşeşte oamărăcrune necunoscută până acum şi ne răscoleşte sufletul o indignare fărămargini împotriva celor care ne-au impus — prin uşurinţa lor criminala.—atâtea suferinţe nemeritate.împrejurările externe pot fi dar o scuză pentru noi în faţa străinătăţii dar numicşorează nicidecum răspunderea Guvernului faţă de ţară. El trebuie să deaseamă de toată purtarea lui din cei doi ani care au precedat izbucnirea războiuluinostru şi de atunci încoace. Mai târziu, când se va putea vorbi cu maimultă libertate, fără piedici interne, şi fără teama vreunor prejudicii externe,