Memorii vol.5.pdf

MEMORII 181numai ţărişoara noastră cotropită dar şi să facă din visurile noastrenăruite o strălucitoare realitate. Plângeam cu toţii, la sunetele marşului„Sambre et Merese". şi am plâns şi eu cu hohote! Nu erau însă lacrimilesuferinţei sau ale deznădejdei, ci prisosul sufletelor noastre răscolitece rupseseră zăgazul nervilor încordaţi^.Averescu a sosit la Bucureşti de Sf. Nicolae, ca să ia parte la parastasullui Njcu Filipescu. Organizat de foştii prieteni ai defunctului laBiserica Boteanu, am refuzat, într-un sentiment de pietate pentru memorialui, să transformăm această ceremonie de reculegere într-o manifestaţieaverescana, cum ar fi vrut unii dip filipescanii mai mărunţi saumai oportunişti. Venise totuşi multă lume şi din atitudinea tuturor faţade Averescu. dar mai ales din atitudinea oamenilor de pe stradă, căcivenisem cu dânsul la biserică, mi-am dat seama că „mitul" născut întranşee, ce cuprinsese apoi toată Moldova, îşi făcuse drum şi în Muntenia.Dovada răsunătoare am avut-o două zile mai târziu. D-na LilicaVălleanu 1 , una din numeroasele slăbiciuni aje generalului, ne invitase,pe generalul şi pe mine, la o revistă ce se juca în Lipscani în teatrultransformat de atunci în cinematograful Roxv. Am uitat până şi titlulei, dar era un mare succes al momentului şi bucureştenii dedeau năvală,la fiecare reprezentaţie. Sala era plină, şi cum am intrat cu generalul, în loje (era o avanscenă), toţii spectatorii s-au ridicat în picioare şi câtevaminute aplauzele şi strigătele: „Trăiască Averescu!" n-au mai contenit!M-am plecat la urechea generalului şi i-am şoptit: „ţa y est!".Generalul era încântat, ce se petrecea pe scenă nu 1-a mai interesat, şiînainte să se termine actul mi-a făcut semn şi am plecat. Nu-i conveneasă înfrunte un antract fără aclamaţii...Pe punctul de a încheia această parte a Amintirilor mele, trebuie sămai povestesc aci, un incident care subliniază tot bizantinismul moravurilornoastre politice. DupaJJnirea Ardealului cu Patria-Mumă, săvârşităîn Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, o delegaţie venise laBucureşti să înmâneze Regelui Ferdinand actul Unirii. Delegaţia eracompusă din Iuliu Maniu, Alexandru Vaida, Teodor Mihali, episcopulCaransebeşului, Miron Cristea şi episcopul unit al Gherlei. Hossu. Noi,pârliţii de regăţeni, nu cunoscusem până atunci pe toţi aceşti oamenidecât de departe şi, sub aspectul lor de vajnici luptători ai Ideii Naţio-1Soţia inginerului Vălleanu de la C.F.R.