Memorii vol.5.pdf

18 CONSTANTIN ARGETOIANUastă dată nimic. O strângere de mână fiecăruia, lui Averescu ca şi nouă,şi bună ziua.Fiindcă hotărâsem pentru a doua zi dimineaţa explicaţia cu generalul,am evitat să mai stau de vorbă cu el în acea seară şi, pretextândlucrări întârziate de rezolvat, m-am dus acasă. Nu mă înapoiasem de ojumătate de ceas şi iată că Puiu Cartianu (şeful meu de cabinet), copoide rasă căruia nu-i scăpa nici o ştire, vine să-mi spuie că Jancu Mitilineua fost trimis de Rege să aducă pe Marghiloman, şi că acesta trebuiasă sosească a doua zi dimineaţa. JELşjî" a fost singurul meu răspuns.Cum puteam eu să cred că familia Loyal şi banda de şmecheri care nuse mai împăcau cu un general român fiindcă-1 considerau prea germanofilerau să se arunce în braţele omului nemţilor? Şi chiar în ipotezaabsurdă că ar fi vrut să se dea inamicului cu mâinile şi picioarele legate,cum aş fi putut crede un moment că ar fi ales pe agentul austriecilorneputincioşi şi nu pe a germanilor atotputernici — adică pe Carp, saupe Lupu Costake? Chestiunea dinastică? Apoi nici la Berlin nu se maifăcea caz mare de ea. Putea cineva să fie atât de naiv să creadă că, dacăgermanii ar fi voit cu adevărat să ne schimbe Dinastia în acel moment,s-ar fi împiedicat de austro-ungari? Deşi raţionamentul meu era impecabil,ne aflam totuşi în ţara românească, şi ştiam că în ţara româneascătoate se pot — am chemat deci pe Averescu la telefon să văd ce zice şiel: „Mi se raportează că Regele a trimis pe Mitilineu la Bucureşti, să aducăpe Marghiloman, ştii ceva?" —„Nu ştiu nimic". — „Marghilomansoseşte mâine dimineaţă sau la amiază"... — „Ei şi?" — „Aşa zic şi eu".Am dormit prost, cu gândul tot la explicaţia pe care trebuia să o amcu Averescu a doua zi. Toate proiectele mele politice ameninţau să senăruie. Perspectiva să le iau toate iar de la început nu mă încânta câtuşide puţin. M-am sculat în ziua de 26 februarie dis-de-dimineaţă. Se împlineaîn acea zi exact o lună de când fuseseră chemaţi la Guvern şiparcă se împliniseră trei, prin câte necazuri trecusem. După ce am expediatafacerile Ministerului cu directorii mei, m-am dus la PreşedinţiaConsiliului.Am găsit pe Averescu enervatei deprimat. Mi-a povestit că chestiuneacu Marghiloman era mai serioasă decât crezuse. Formalităţile pentrucălătoria lui Mitilineu până la Bucureşti şi înapoierea lui cu Marghilomanau fost îndeplinite de Marele Cartier, din ordinul Regelui şifără ca el, primul ministru, să fie prevenit. Era aci mai mult decât o jig-