Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
100<br />
aparenţa unor facile împliniri, a unor<br />
aventuri ce nu implică suflet, pe care<br />
ar sugerao reputaţia de monden a<br />
scriitorului, întreţinută adesea chiar<br />
de el însuşi în scrierile sale antume.<br />
Mihail Sebastian îşi recunoştea figura<br />
de homme à femmes. Dar sensibilităţii<br />
sale contorsionate şi complexe<br />
iau fost interzise – ne mărturiseşte<br />
Jurnal-ul, spre stupefacţia multora<br />
– „asemenea fericiri făcute din senzualitate<br />
şi nepăsare”.<br />
Speciei mai largi a jurnalului<br />
intim îi aparţine şi cel „evreiesc”,<br />
care oferă cu generozitate un imens<br />
material faptic despre persecuţiile<br />
la care erau supuşi evreii, despre<br />
crimele legionare etc. Prin urmare,<br />
acesta este o mărturie vie nu numai a<br />
trăirilor şi dilemelor personale, ci şi a<br />
dramelor evreieşti care se desfăşurau<br />
în acea perioadă. Jurnalul „evreiesc”<br />
nu poate fi înţeles fără referirile la<br />
romanul evreiesc al lui Mihail Sebastian<br />
– De două mii de ani, care<br />
este prezent în ecuaţia Jurnal-ului,<br />
fără să facă parte propriuzis din substanţa<br />
sa. De două mii de ani pune<br />
problema evreităţii, replica polemică<br />
Cum am devenit huligan, publicată<br />
în ianuarie 1935, încearcă so clarifice,<br />
iar Jurnal-ul, apărut în urma<br />
acestora, vine so amplifice şi mai<br />
mult. După scandalul în urma apariţiei<br />
romanului, Mihail Sebastian se vede<br />
marginalizat, redus la tăcere şi atacat<br />
violent de toate taberele. În Jurnal<br />
el va consemna reacţia psihică a<br />
celui care descoperă că pentru cei<br />
mai apropiaţi oameni el este absolut<br />
altul. De aceea, asumarea identităţii<br />
evreieşti avansează concomitent cu<br />
renunţarea la comunicarea cu aceia<br />
care văd în el numai străinul. Mihail<br />
Sebastian se arată sensibil la formele<br />
groteşti de persecuţie, la spaima şi<br />
teroarea pe care le instaura antisemitismul<br />
tot mai dezlănţuit al epocii.<br />
El înregistrează fărădelegile prigoanei<br />
evreilor, cu o umbră chinuită în<br />
faţa acestui absurd care nu poate fi<br />
anulat, rectificat, uitat: „E o demenţă<br />
antisemită, pe care nimic nu o poate<br />
opri. Nu e nicăieri nici o frână, nici o<br />
raţiune. Dacă ar exista un program<br />
antisemit – încă ar fi bine. Ai şti pînă<br />
limba Română<br />
la ce limite se poate merge. Dar nu e<br />
decît o pură bestialitate, fără control,<br />
fără ruşine, fără conştiinţă, fără scop,<br />
fără ţintă. Orice, orice, absolut orice<br />
e posibil. Văd pe feţele evreieşti paloarea<br />
spaimei, îngheaţă surîsul lor<br />
de optimism atavic, se stinge vechea<br />
lor ironie consolatoare”. Autorităţile<br />
adoptă măsuri antiumane îndreptate<br />
împotriva evreilor. O ordonanţă a<br />
primăriei le interzice să tîrguiască<br />
în piaţă, în afara unor anumite ore:<br />
„Te întrebi în fiecare zi ce se va mai<br />
născoci împotriva noastră. Trebuie<br />
multă imaginaţie ca să se gîndească<br />
ceva nou. De altfel, de cînd cu exproprierea<br />
imobililor, de cînd cu deportările<br />
şi asasinatele – tot restul devine<br />
grotesc, pueril, stupid”. Declarînd că<br />
încetează aşi face ordine în „condiţia<br />
sa iudaică”, autorul Jurnal-ului ne<br />
descrie suferinţa uriaşă a omului fără<br />
nici o determinare.<br />
Informaţia de caracter personal<br />
înregistrează experienţele sentimentale,<br />
relaţiile de familie, şocul unor<br />
vise. O pasiune pe care neo relevă<br />
Jurnal-ul este lectura. Mihail Sebastian<br />
lasă în paginile jurnalului numeroasele<br />
sale impresii de lectură: Jules<br />
Renard, Stendhal, Gide, Proust, Léon<br />
Bopp, Malarmé, Charles Morgan,<br />
Montaigne, Shakespeare, Balzac ş.a.<br />
„Luni, 17 iunie [1935]. Lectura<br />
Albertinei mia redat cu violenţă<br />
gustul de a mă întoarce spre Proust,<br />
voi mai ceti poate un volum din Le<br />
temps rétrouvé, al doilea volum din<br />
Du côté de chez Swann (mai ales<br />
Un amour de Swann, de care propriile<br />
mele întîmplări mau apropiat<br />
în ultimele trei săptămîni) şi în sfîrşit<br />
cîte ceva din À l’ombre des jeunes<br />
filles” [7, p. 2829].<br />
Jurnalul de creaţie ne introduce<br />
în laboratorul de lucru al scriitorului,<br />
care cuprinde etapele redactării<br />
cărţilor. Deşi se vrea activ, laborios,<br />
autorul Accidentului apare mereu<br />
iritat de activitatea sa, copleşit de<br />
conştiinţa „limitelor” sale. Lucid, cu<br />
conştiinţa reală a vocaţiei sale, nu<br />
credea în calităţile sale de romancier:<br />
„E în mine o anumită lipsă de<br />
spontaneitate care nu poate fi anulată<br />
de nici o altă calitate. Ceea ce scriu
Change language