Untitled - Limba Romana

Legislaţia lingvistică – 15 ani de la adoptare 13
Chişinău. 1995. Studenţii în apărarea limbii şi istoriei noastre
oficiale, la întîlnirile cu populaţia şi
cu oaspeţii din alte ţări în ruseşte (şi
chiar semnează acte oficiale în grafia
altui stat), de ce cealaltă lume n­ar
proceda la fel?
A treia cauză, care este, probabil,
şi cea decisivă, o constituie,
bineînţeles, starea economică din R.
Moldova, căci majoritatea pîrghiilor
gospodăreşti, a resurselor materiale
şi a finanţelor din republică s­au pomenit,
în virtutea unor condiţii favorabile
pentru ei, în mîinile rusofonilor şi
acum ei determină, în sferele pe care
le dirijează, mijlocul de comunicare
cu populaţia şi politica lingvistică în
societate, în genere.
Ei angajează în posturi şi funcţii,
legate continuu cu cercuri largi de
vorbitori, oameni (în special tineret!)
ce nu cunosc boabă de limbă a ţării
în care îşi duc traiul, şi răspund la
orice adresare cu tupeu demonstrativ
numai în limba rusă.
3. Pentru redresarea situaţiei
sociolingvistice din republică ar trebui
să se revină la cerinţele iniţiale
ale legislaţiei, cel puţin în sectorul de
stat, chiar dacă sectorul privat este
deja, cum am subliniat în răspunsul
precedent, în mare parte pierdut.
Dacă ar fi interesat şi statul, s­ar
putea contrapune ceva totuşi politicii
de rusificare făţişă, înregistrînd,
cel puţin, cu mai mult discernămînt
instituţiile şi întreprinderile curat ruseşti
ce apar continuu ca ciupercile
după ploaie.