Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
Analize şi sinteze 81<br />
maturizării identitare a avangardei<br />
literare. E şi vîrsta celor mai curajoase<br />
experimente poetice, căutările<br />
privind forma devenind esenţiale.<br />
Autorul Caligramelor propune el<br />
însuşi, în această direcţie, ideea<br />
lirismului vizual, visînd sintetizarea<br />
artelor întro singură materie. Ţinta<br />
acestor experimente este, din acest<br />
punct de vedere, descătuşarea lirismului,<br />
în speranţa obţinerii unor<br />
produse artistice cu valoare plastică<br />
multiformă. Interesant e şi faptul că<br />
în prelegerea dată autorul ei semnalează<br />
şi descotorosirea poeţilor de<br />
frazele pompoase, de bulendrele,<br />
seducătoare cîndva, ale romantismului.<br />
Sensul denotativ al lexicului<br />
folosit aici este aşadar destul de<br />
transparent: artiştii avangardişti detestă<br />
pasiunea romanticilor pentru<br />
dimensiunea figurativă a literaturii<br />
în favoarea căutării şi investigaţiei,<br />
fiindcă pe dînşii îi interesează nu<br />
produsul final desăvîrşit (capodopera),<br />
ci procesul creator, spectacolul<br />
continuu al efectelor experimentale;<br />
iar ca finalitate – deschiderea unor<br />
noi căi inovaţiei literare. Or, după<br />
cum afirmă acelaşi Apollinaire, căutările<br />
şi investigaţiile pot avea – pe<br />
planul realităţii literare – consecinţe<br />
cu adevărat mari. Ceea ce intuieşte<br />
aici Apollinaire e că spiritul avangardist<br />
prevede (şi tinde să impună cu<br />
autoritate) schimbarea punctului de<br />
vedere asupra condiţiei ontologice a<br />
literaturii. El surprinde, de asemenea,<br />
şi faptul că pentru poeţii spiritului nou<br />
pare să nu mai existe nici o diferenţă<br />
între praxis-ul literar şi experienţa<br />
existenţială a individului, fiindcă oamenii<br />
imaginează şi duc la bun sfîrşit<br />
mii şi mii de combinaţii naturale care<br />
nu s-au realizat niciodată, compunînd<br />
astfel, împreună cu natura, arta supremă<br />
care este viaţa. E demnă de<br />
atenţia cuvenită şi menţiunea lui că<br />
în majoritatea operelor concepute<br />
în spiritul nou poate fi descoperită<br />
o urmă de profeţie, profeţia, după<br />
cum se ştie, asumînduşio, pe rînd<br />
şi dea valma – sub cele mai bizare<br />
forme – şi majoritatea curentelor<br />
avangardiste reprezentative.<br />
În concluzie – poeţii moderni<br />
sînt deci creatori, inventatori şi<br />
profeţi, iar spiritul nou e duşmanul<br />
estetismului, al formulelor şi al oricărui<br />
snobism. (…) El se vrea un mare<br />
curent literar, înglobînd toate şcolile<br />
şi urmărind deschiderea de noi viziuni<br />
asupra universului exterior şi interior,<br />
întru nimic inferioare celor pe care<br />
savanţii (…) le descoperă zilnic şi din<br />
care îşi plăsmuiesc minunăţiile.<br />
Acestea fiindui coordonatele<br />
esenţiale, spiritul nou e sinonimul<br />
avangardismului, aşa cum a fost el<br />
înţeles, conceptualizat şi descris de<br />
G. Apollinaire, poetul fiind el însuşi un<br />
avangardist notoriu, unul care „a susţinut<br />
fără prejudecăţi noile tendinţe<br />
experimentale şi artisticrevoluţionare,<br />
oriunde ar fi apărut ele” [3, p. 105].<br />
În deceniul al doilea al secolului<br />
trecut noţiunea de avangardă ajunge<br />
a fi o metaforă foarte cuprinzătoare,<br />
pretinzînd să acopere, prin vastitatea<br />
ei semantică, „nu numai una sau<br />
alta, ci toate şcolile noi ale căror<br />
programe estetice se caracterizau, în<br />
linii mari, prin respingerea trecutului<br />
şi prin cultul noului” [3, p. 105], ele<br />
atribuindui noului valoare estetică.<br />
(Zicea Apollinaire: „…noul nu e şi<br />
frumos?” [9, p. 180].)<br />
O particularitate nu mai puţin<br />
însemnată a avangardei este exclusivismul<br />
absolut, curentele constitutive<br />
suprimînd nu numai continuitatea<br />
cu tradiţia, ci şi propriul lor suport<br />
ideologic. Altfel spus, „…orice avangardă<br />
suprimă, prin substituţie, o altă<br />
avangardă” [2, p. 180]. (Un exemplu<br />
convingător în acest sens este substituirea<br />
dadaismului prin suprarealism,<br />
ultimul fiind substituit, în România,<br />
prin onirismul estetic.) Negarea<br />
trecutului, opoziţia violentă faţă de<br />
orice tip de autoritate (morală, literară,<br />
culturală etc.), nonconformismul,<br />
pledoaria maximalistă întru atingerea<br />
unui obiectiv mereu reformulat – iată<br />
tipul de acţiuni care alimentează din<br />
interior modul de a fi al avangardei.<br />
La acestea se mai adaugă gustul<br />
pentru declaraţii scandaloase, spectaculozitatea<br />
gestului nihilist, revolta<br />
împotriva oricărei tentative de a stabili<br />
ierarhii valorice ş.a.m.d. (Manifestul<br />
DADA din 1918 intenţionează, între<br />
altele, „desfiinţarea oricărei ierarhii<br />
instalate pentru valori” [10, p. 23].)<br />
Avem în faţă aşadar dovada unei<br />
atitudini profund nihiliste faţă de
Change language