Untitled - Limba Romana

Apărător al Patriei şi al Credinţei 121
Cetatea Soroca
urmaşilor urmaşilor voştri în veacul
vecilor…”. Memorabile cuvinte, dar
rău interpretate de unii bieţi cititori ai
dramaturgului român.
Adevărul unic, idealul pentru
care a luptat domnitorul, este că
Moldova a fost şi va rămâne parte
integrantă a neamului românesc.
Unii inventatori de federaţii antieuropene
şi de moldovenism primitiv
exploatează şiret mai ales acest
aparent transfer de proprietate: „Moldova…
n­a fost a mea”. În febrila lor
construcţie a caraghiosului eşafodaj
ideologic cu Ştefan – părinte al noului
stat, ciopârţit de Stalin, comuniştii
îşi asumă drept piatră de temelie a
separatismului lor antiromânesc un
truism care numai în contextul Putnei
îşi relevă adevăratele lui semnificaţii.
Aşa încât evidenţele sunt cu totul
altele, stimabililor! Moldova, în primul
rând şi în cel mai înalt grad al măreţiei
şi dârzeniei domniei sale de la 1475­
1500, este opera lui Ştefan cel Mare,
aşa cum numai Domnul a apărat­o cu
spada, a iubit­o cu inima şi a rotunjit­o
prin neasemuitele­i Cetăţi şi Biserici!
În asemenea mod, sub auspiciile
unui ideal integrator, noi omagiem
un ctitor de Ţară şi de Lume Nouă. Tot
astfel, Moldova, împreună cu Ştefan,
sunt ai Europei moderne în aceeaşi
măsură în care şi Ştefan­vizionarul
a contribuit, ca Simbol al românităţii
şi Atlet al Creştinătăţii, la ctitorirea
Europei noi.
În aceste zile, aici, la Putna,
la căpătâiul neîntrecutului Părinte
de Ţară şi de Neam, omagiindu­l şi
consfinţindu­l pios, noi vom deplânge,
totodată, o moştenire uzurpată în timp
tocmai de vecinii pravoslavnici de la
Răsărit;
– în sunete de clopote şi litanii
vom pomeni toţi oştenii căzuţi,
chinuiţi, deportaţi în Siberii şi­i vom
compătimi pe toţi rătăciţii de neam;
– vom mai fi întrucâtva nedumeriţi
de indiferenţa şi pasivitatea
unei Europe bolnave de autism;
– vom nesocoti, cu demnitate,
trufia şi lăcomia unei Rusii ce nu
renunţă la pretenţiile sale expansioniste;
– vom mulţumi, în fine, pronia
cerească şi istoria omenească ce ni l­a
ales şi ni l­a trimis spre dăinuire pe un
mare voievod şi apostol al Crucii creştine,
care a fost şi rămâne al nostru şi
al urmaşilor urmaşilor noştri în veacul
vecilor Ştefan cel Mare şi Sfânt!
Putna, 3 iulie 2004,
Congresul Spiritualităţii
Româneşti