Untitled - Limba Romana

124
Marius PORUMb
ŞTEFAN CEL MARE
ŞI TRANSILVANIA*
Legături culturale
şi artistice
moldo-transilvane
în sec. XV-XVi
Pentru istoria Transilvaniei româneşti
a avut o mare însemnătate,
alături de Feleac, şi un alt centru
religios şi de cultură – Episcopia
şi Mănăstirea Vadului, aşezată pe
domeniul cetăţii Ciceului, sub stăpânirea
protectoare a voievozilor
moldoveni.
Ajuns în proprietatea lui Ştefan
cel Mare, domeniul Ciceului va reprezenta,
dimpreună cu Mănăstirea
vadului, un adăpost pentru religia
ortodoxă, atât de prigonită de Biserica
oficială a Transilvaniei. Însuşi
domnul Moldovei înălţa ctitorii pe noul
său domeniu. La Ciceu şi Mihăieşti
bisericile ridicate de marele voievod
nu se mai conservă, dar ctitoria sa de
la Vad păstrează intacte elementele
stilului moldovenesc, imprimate de
constructorii monumentului.
Ridicată probabil în ultimul
deceniu al secolului al Xv-lea, la
intervenţia directă a domnului moldovean,
ctitoria de la Vad urma să
fie catedrala episcopală a unui ierarh
sufragan mitropoliei Moldovei. Ca
atare, lăcaşul de cult a fost proiectat
asemănător bisericilor româneşti din
ţinutul de la răsăritul Carpaţilor. Spaţiul
destinat cultului a fost conceput
ca o biserică de tip triconc, însă după
realizarea construcţiei a rezultat un
edificiu compus din o absidă poligonală
a altarului, un naos dreptunghiular
cu abside semicirculare pe laturile
de nord şi sud, şi un pronaos pătrat 22 .
* Continuare. Vezi L.R., nr. 4­6,
2004.
limba Română
Toate încăperile monumentului au
fost boltite pe sistemul de nervuri gotice,
dar în prezent asemenea bolţi nu
se mai păstrează decât în absida altarului,
în timp ce în celelalte încăperi
au rămas ca martori în pereţi pornirile
bolţilor. Exteriorul bisericii de la Vad
este simplu, tencuit, fără decor. Un
soclu de piatră profilată, bine conservat,
înconjoară întreaga biserică. La
pronaos şi pe latura de sud a absidei
altarului avem câte o fereastră în arc
frânt, în timp ce la cele două abside
deschiderile sunt de formă dreptunghiulară.
De o calitate deosebită sunt
şi cele două portaluri, „în arc frânt pe
faţada vestică şi în dreptunghiular cu
baghete încrucişate între pronaos şi
naos”, utilizate astfel după modelul
bisericilor moldoveneşti 23 . Meşterul
care a plănuit biserica a fost, desigur,
un moldovean, dar alături de
acesta au mai lucrat meşteri pietrari
transilvăneni, care au construit bolţile
gotice şi au sculptat ancadramentele
ferestrelor şi portalurilor.
Tradiţia şi elementele stilistice
confirmă faptul că biserica Mănăstirii
Vadului a fost zidită în timpul
lui Ştefan cel Mare, iar la sfârşitul
domniei marelui voievod, localitatea
din apropierea Dejului devine sediul
unei episcopii. Probabil că tot Ştefan
cel Mare a fost şi donatorul celor două
sate Vadul şi Suarăşul, dăruite episcopiei
de pe valea Someşului „încă
din vechime” (ab antiquo), după cum
precizează inventarul cetăţii Ciceului
din anul 1553 24 .
Rezultat strălucit al unei lungi
evoluţii, arta epocii lui Ştefan cel Mare
este o originală sinteză a tot ce a
produs până în cel de­al XV­lea veac
lumea românească 25 . Ultimul sfert al
acestui secol este extrem de dens din
punct de vedere artistic, pe pământul
românesc de la răsăritul arcului
carpatic se vor înălţa monumentale
ctitorii, în care se adunau preţioase
odoare, argintării, broderii, manuscrise
miniate şi ferecate în metal preţios.
Picturile murale, ori miniaturile migăloase
ce decorează manuscrisele
caligrafiate în scriptoriile mănăstirilor
moldoveneşti, se păstrează la nivelul
realizărilor de vârf, care motivează
prin număr şi valoare renumele ex-