Untitled - Limba Romana

Legislaţia lingvistică – 15 ani de la adoptare 33
Victor GREbENŞCICOV,
şeful Departamentului
Relaţii Externe al Academiei
de Studii Economice
din R. Moldova
MOLDOVENISMUL
PRIMITIV A PORNIT
IARĂŞI ÎN OFENSIVĂ
1­3. Legislaţia lingvistică în
vigoare răspunde, de fapt, imperativelor
de atunci, din 1989, ale unei
republici unionale. Şi bineînţeles că
acum, când Republica Moldova este
un stat independent, ea este depăşită
de realităţi. Cu 10 ani în urmă s­a
făcut tentativa de a o actualiza, însă
situaţia politică incertă n­a permis
realizarea acestui lucru.
În deceniul 9 al secolului trecut,
limba română din R. Moldova se afla
la un pas de dispariţie. Şi dacă nu
i s­ar fi atribuit statutul de limbă de
stat, situaţia lingvistică din dreapta
Nistrului ar fi devenit astăzi identică
cu cea din Transnistria.
Părţile negative ale legilor respective
rezidă în faptul că egalează
în drepturi limba română cu limba
rusă. Iar în condiţiile unui stat suveran
acest lucru pare ciudat.
Trebuie să amintesc, cu părere
de rău, că românii basarabeni erau
preocupaţi, în anii ’88­’92, mai mult
de ceea ce se numeşte suflet. Între
timp situaţia economică a ţării s­a
înrăutăţit şi i­a obligat să se ocupe
mai mult de redresarea condiţiei materiale.
Această mutaţie s­a răsfrânt
asupra politicului. La putere au venit
guverne care promiteau succese
foarte rapide în toate domeniile, inclusiv
în domeniul culturii. Însă limba
română este marginalizată din nou.
Şi moldovenismul primitiv a
pornit iarăşi în ofensivă.
Eu apreciez în mod deosebit
acele articole ale legislaţiei care se
referă la toponimie, antroponimie, la
folosirea lor corectă în limba română,
rusă şi în alte limbi.
Dar ce avem în prezent la capitolul
în cauză? Până şi televiziunea
naţională, în emisiunile ei de limbă
rusă, neglijează complet articolele
amintite. Eu comunic destul de des
cu funcţionarii de la Departamentul
Relaţii Interetnice şi constat cu surprindere
că ei nu cunosc legislaţia
lingvistică. Este nevoie deci ca ea să
fie studiată şi asumată.
Este necesar ca R. Moldova să
aibă o instituţie centrală specializată
în domeniul funcţionării limbii române.
Ceea ce făcea la începutul anilor
’90 Departamentul de Stat al Limbilor
erau nişte acţiuni utile. Unii spun că
nici un stat n­are asemenea departamente.
Dar situaţia lingvistică din
R. Moldova este în criză şi reclamă
înfiinţarea unei instituţii care să o
soluţioneze în direcţia unor rezultate
palpabile. Cele câteva persoane de
la Departamentul Relaţiilor Interetnice
nu pot cere conducerii de vârf să
aibă o atitudine civilizată faţă de limba
acestei ţări şi să înceteze provocările
privind denumirea limbii de stat.
Am constatat în ultima vreme şi
altceva: reforma ortografică din 1993,
care a cerut în România folosirea literei
â din a este politizată în Republica
Moldova. Unii găsesc în acest î din i,
vezi bine, un specific al „limbii moldoveneşti”.
Însă punctul lor de vedere
dovedeşte un provincialism lingvistic
extraordinar. Ei spun că Institutul de
Lingvistică n­a aprobat această normă
ortografică. Dar nici nu este nevoie.
Limba spaniolă este folosită în
aproape 20 de ţări, deciziile pe care
le adoptă Academia spaniolă sunt
obligatorii pentru toate ţările, fără nici
o aprobare a parlamentelor ori institutelor
locale de profil. La noi e altfel...
Şi totuşi eu sunt optimist: cu
toate că nu s­au obţinut prea multe
lucruri în efortul de promovare a
statutului oficial al limbii române,
dacă privim problema din alt unghi,
vom sesiza că degradarea acesteia
a încetat.