Untitled - Limba Romana

Analize şi sinteze 83
din familia „mersului înainte”, „prefacerii”,
„spontaneităţii”, „agitaţiei”, „elanului
revoluţionar”, „atacului” ş.a.m.d.
sînt, în Manifestele avangardiste, la
ele acasă. Spre exemplu, DADA se
autodefineşte, în Manifestul său, ca
fiind „cameleonul schimbării rapide”.
Suprarealiştii îi îndeamnă pe eventualii
adepţi să scrie „iute”, futuriştii
fiind cei ce­şi exprimă direct dorinţa
nestăvilită de „a preamări mişcarea
agresivă” şi „frumuseţea vitezei”
(subl. n.). Astfel, se poate observa
că dinamismul progresiv e chiar unul
dintre mecanismele importante de
funcţionare a avangardismului. Încetineala,
popasul (auto) reflexiv duce la
moartea oricărei avangarde sau, mai
bine zis – la substituirea lor printr­un
alt tip de atitudine ideologică. Însă
acolo unde există mişcarea, acolo
există şi viaţa, vitalismul viguros fiind
o altă însuşire pe care şi­o atribuie
avangardele, inclusiv cele mai nihiliste.
Dadaiştii spun: „Sîngele nostru
este viguros! Sîntem fantome pline
de energie!”. Suprarealiştii îşi trăiesc
propriul spirit doctrinar cu „exaltare”
şi cu „multă energie”. G. Apollinaire
susţine, în articolul Pictura cubistă,
că „operă de artă (…) produce o energie”
care „se impune oamenilor” şi
care este, ea, energia, „măsura epocii”
[12, p. 322]. Manifestul pictorilor
futurişti cere furios „loc liber tinerilor,
violenţilor, temerarilor!” [13, p. 333]. E
o stare de spirit ce se justifică, fireşte,
prin aceeaşi dorinţă a avangardiştilor
de a nu se fixa într­o atitudine unică,
ci de a înfrînge mereu noi obstacole,
inclusiv obstacolul propriei atitudini
ideologice.
În istoria culturii şi a civilizaţiei
umane orice conflict dintre vechi şi
nou a atras, de fiecare dată, dezvăluirea,
sub diferite forme, a atitudinii
părţilor faţă de morală. Privite din
acest unghi, avangardele artistice de
la începutul secolului trecut se dovedesc
a fi, în mare parte, a-morale.
(Or, într­adevăr: ce funcţionalitate
morală ar fi putut avea „automatismul
psihic” şi „dicteul automat al gîndirii”,
exersat de scriitorii suprarealişti „în
afara oricărei preocupări… morale?”
Cîtă moralitate ar fi putut să comporte
Pătratul negru pe fond alb al pictorului
suprematist* Kazimir Malevici?) Este
adevărat că în acelaşi timp unele
avangarde (mai ales futurismul şi
dadaismul) promovează, în spiritul
celei mai radicale negaţii, o ideologie
orientată împotriva moralei, contestînd
cu agresivitate însăşi validitatea
acesteia ca dimensiune indispensabilă
integrităţii umane. (În Manifestul futurismului
se spune între altele: „…noi
vrem (…) să luptăm împotriva moralismului”,
iar DADA susţine că „morala
atrofiază”.) Sorgintea nietzscheiană
a acestei atitudini ţine, credem, de
domeniul evidenţei… Se pare că tot
Nietzsche este precursorul imediat
al avangardiştilor în direcţia negării
religiei, în special a celei creştine,
Tristan Tzara susţinînd, ca şi cum în
spiritul „supra­omului”, că pe Dumnezeu
„nu­l mai ia nimeni în serios”.
Valorile fundamentale Neotestamentare
se „bucură”, în Manifestul DADA,
de nişte tratări abjecte, de­a dreptul
ireproductibile. Suprarealismului i s­a
atribuit, pe aceeaşi linie, „o anume
orientare satanistă cu tentă ocultă”
[6, p. 343]. Ca să nu mai vorbim de
spiritul total anti­religios al discursului
futurist, ori de productivismul** care,
asumîndu­şi drept suport ideologic
unic „comunismul ştiinţific”, declara,
cu o trufie extrem de îngustă, că
„religia este o minciună” [15, p. 357].
De fapt, conflictul literaturii cu
morala şi cu religia nu este deloc
unul nou. Însă avangarda îi imprimă
acestuia o deliberare şi o rezonanţă
nemaiîntîlnite vreodată.
Tinzînd a se constitui într­o
mişcare globală, avangarda devine
în acelaşi timp – mai ales în faza ei
numită a „avangardei istorice” – o
mişcare artistică eminamente cosmopolită.
Ea propune, în această
calitate, o reevaluare, pe multiple planuri,
a condiţiei umane în ansamblul
ei. În spatele nihilismului cvasi­total
* Suprematismul e un curent de
avangardă care prevedea „supremaţia
sensibilităţii pure în artele figurative”, în
special în pictură. A fost înfiinţat la Petersburg
în 1915.
** Programul grupului productivist
a fost publicat în 1920, la Moscova, ca
reacţie la neutralismul politic al constructivismului.