Untitled - Limba Romana

108
Dar cel puţin avem şi noi
De­aci­nainte o speranţă.
ELVEŢIA
Cunosc o ţară care are
Pe munţi argint imaculat,
Iar jos, în hrubele bancare,
Atîta aur necurat.
EPIGRAMISTULUI
Ca să nu rămîi perplex,
Vau pe dată să­ţi explic:
Dacă nu­i un act reflex,
Epigrama nu­i nimic.
CURIOzITĂŢI
Sfrijită ca o Sfîntă Vineri,
Mi­a spus o babă: „La români,
Băbeasca place mult la tineri,
Pe cînd Feteasca, la bătrîni”.
PIETATE
Cu sodă, cu borviz şi alte
de-aceste
Să n­amesteci vinul sub nici
un cuvînt,
Căci vinul doar sîngele
Domnului este
Şi­i sfînt.
SENTINŢĂ
Să nu amesteci vinuri fără rost
Şi, cred că e şi de prisos
să­ţi spun,
Că vinul bun nu drege pe
cel prost,
Pe cînd cel prost îl strică
pe cel bun.
PARADOX
Tu, care te pricepi la sucul viţei,
Te­ncrunţi cînd intri­n crîşma
lui Gugui:
limba Română
Te­mbată ochii dulci ai crîşmăriţei,
Dar te trezeşte, acru, vinul lui.
REVERS
Te bucură cînd omul laş şi nul
Înfruntă pe cel vrednic şi viteaz,
Căci prostul, dacă nu e şi fudul,
Nu are, vorba aia, nici un haz.
IRONIE
Pe fauna cuvîntătoare
Apasă greu osîndă grea:
Prostia e molipsitoare,
Pe cînd înţelepciunea, ba!
DESTIN
În lume, după vechea pravilă
Înscăunată pe ursită,
Prostia este insondabilă,
Şi răutatea, infinită.
FATALITATE
Egalitatea e o vorbă goală:
Nu faci din javră bou, nici
boul cîne.
Îi fierbi într­una şi aceeaşi oală,
Dar javra javră, boul bou rămîne.
FALNIC ŞI ÎNALT
Falnic şi înalt ca pomul,
Cînd îl văd golind paharul,
Văd că bea şi el ca omul,
Da’ se­mbată ca măgarul.
LUI VICTOR EFTIMIU
I
Reputaţiunea lui de om
Eu văd că­ncet­încet se pierde,
Căci cine e la hipodrom,
Cînd paşte Victor iarbă verde?