Untitled - Limba Romana

in memoriam 229
tipul delă, doclad etc., ci şi a variantelor
de tip rusesc ale unor neologisme
menţinute în limbă: variante pur
fonetice, ca aghent, canţelarie, sau
/ şi morfologice, ca adres, subsidie,
vacanţie [vezi: 5, p. 57­64].
Mi se poate aduce obiecţia că
cele două influenţe ruseşti nu sînt
comparabile din punct de vedere
cantitativ şi calitativ şi că deci nu
am fi îndreptăţiţi să contăm pe repetarea
învingerii influenţei în cauză
în condiţiile diferite de astăzi. Este
neîndoielnic că acum, în R. Moldova,
proporţiile influenţei ruse sînt mai
mari, ea atingînd mai mult decît un
singur stil funcţional (totuşi nu chiar
pe toate şi în nici nu caz în aceeaşi
măsură!) şi fiind întreţinută de bilingvismul
vorbitorilor, şi, în acelaşi
timp, mai profundă, manifestîndu­se
în diverse compartimente ale limbii.
Acestor condiţii defavorabile eliberării
la fel de rapide, ca acum un secol şi
jumătate, de influenţa în discuţie li
se opune un avantaj imens care nu
trebuie ignorat: existenţa unei norme
lingvistice constituite pentru toate
stilurile funcţionale moderne, modelul
oferit, pe toate planurile, de exprimarea
scrisă şi orală din România.
4. Influenţa rusă nu s­a exercitat,
desigur, numai prin împrumuturi
totale de felul celor discutate sub
3, care, fiind puternic marcate, sînt
uşor de identificat şi se elimină cel
mai repede. Ea s­a manifestat şi
prin calcuri de diverse tipuri, care,
avînd înfăţişare românească, sînt
uneori mai greu de recunoscut drept
elemente străine şi se pot strecura în
exprimarea unor vorbitori în general
atenţi şi bine intenţionaţi. Numeroasele
calcuri existente în limba română
din R. Moldova sugerează şi ele
posibile analogii cu fapte din trecutul
limbii române; frapante, pînă la coincidenţă,
sînt asemănările cu fapte din
perioada de constituire a limbii literare
moderne petrecute sub influenţa a
diverse limbi. Identitatea priveşte procedeele,
numai uneori şi rezultatele
concrete (cazurile particulare), care
sînt de obicei doar asemănătoare.
Modelele vechilor fapte pot fi dintre
cele mai diferite (latine, franceze,
germane etc.), ceea ce înseamnă
că influenţa rusă din secolul nostru a
re­produs calcuri încercate în trecut
sub alte influenţe.
a. Pentru calcurile lexicale – semantice
şi de structură – este evident
paralelismul cu produsele orientării
neaoşiste, antineologice, care este
legată îndeosebi de numele lui Aron
Pumnul, dar care a avut reprezentanţi
şi înaintea lui, în diverse provincii
româneşti. Dacă îmbinarea terminologică
acreală chişetică, pe care
o citează V. Mîndîcanu (10, p. 176]
ca adusă în discuţie drept echivalent
pentru „acid uric” în perioada de elaborare
a Enciclopediei sovietice (sic!)
moldoveneşti (înainte de 1970), nu
este o glumă, e bine să ne amintim
că acreală mai fusese folosit în limba
română cu scrisul „acid” într­un manuscris
din 1842, alături de năcreală,
şi că o formaţie similară, acrime,
beneficiase de o circulaţie destul de
largă cu acelaşi sens între 1790 şi
1862, de asemeni alături de un dublet
cu în- (înăcrime) [11, p. 140]. Compusul
dreaptoscriere „ortografie” [2, p.
50], ironizat ca specific creatorilor de
limbă „şantişti”, se regăseşte întocmai
(scris dreptoscriere) cu un secol în
urmă în gramatica lui Gh. Săulescu
(12, p. 2], iar în varianta dreptscriere
la N. Bălăşescu [13]. Compusele cu
sine- „auto­, însuşi, de sine” de tipul
sinedeservire „autoservire” (14, p.
64; cf. sineactivitate – p. 62] amintesc
de creaţia sineiubire „iubire de
sine, egoism” atestată în două surse
munteneşti din jurul anului 1840 ca
traducere pentru fr. amour propre
[vezi: 15, p. 125]. Pînă şi monştrii
parasintetici de tipul dreptmaluriinic,
stîngmaluriinic „de pe malul drept, respectiv
stîng (al Nistrului)” [apud: 2, p.
51] 10 pot fi raportaţi la modele aplicate
la începutul secolului al XIX­lea, de
exemplu, la patrucolţurat „pătrat” sau
patrulatural, patrulăturat şi patrulatnic
„patrulater” [vezi: 11, p. 251].
b. Din categoria calcurilor gramaticale
cel mai des se citează două