Untitled - Limba Romana

198
ADMIR LA DOMNUL PROFESOR
DEMNITATEA DE ROMâN
Mult stimate domnule profesor,
Stimată doamnă Pavel,
Onorată asistenţă!
limba Română
Arcadie SUCEVEANU
Lucrările de dialectologie şi geografie lingvistică, monografiile, atlasele la
care a trudit dl Vasile Pavel până în prezent, alte lucrări ale savanţilor basarabeni,
în afară de valoarea lor ştiinţifică, ilustrează şi ideea miracolului românesc
despre care se vorbeşte atât de mult şi care are ca o componentă de bază
unitatea lexicală, unitatea semantică a limbii române, vorbită de conaţionalii
noştri în toate zonele pe care le populează. Aceste lucrări sunt, de fapt, nişte
radiografii ale istoriei noastre, ale civilizaţiei lingvistico­culturale a poporului român,
a mitologiei noastre populare, dacă vreţi, sunt nişte acte care ne prezintă
adevărata identitate spirituală, lingvistică a poporului nostru şi sunt, în acelaşi
timp, nişte argumente şi nişte contraargumente aduse acelor pseudosavanţi
care se dedau unor perversiuni şi care emit diferite falsuri cu privire la originea
poporului nostru, la denumirea limbii române.
Se vorbeşte mult şi pe drept cuvânt despre rolul scriitorilor în trezirea
conştiinţei naţionale aici în Basarabia şi în nordul Bucovinei, despre faptul că
ultimele generaţii de scriitori au impus, pe lângă statutul estetic naţional, şi
un statut etic. Generaţiile literare ’60, ’70 , de aici din Basarabia, au readus
literaturii de la noi conştiinţa de sine. Şi eu vreau, într­un mod reparatoriu, să
zic aşa, să adaug imediat la aceste generaţii de scriitori şi mai multe nume de
savanţi lingvişti, profesori de aici din Basarabia, dar şi din Cernăuţi, care în
momentele grele pentru cultura noastră, pentru limba noastră nu şi­au lăsat
mintea şi conştiinţa pervertite şi sechestrate de putere, ci au slujit adevărul
ştiinţific, adevărul omenesc cu demnitate şi sacrificiu. Printre aceste nume
figurează, fără îndoială, şi numele distinsului savant şi profesor Vasile Pavel,
care a reuşit să­şi menţină imaculată probitatea profesională, verticalitatea
morală şi, dacă vreţi, demnitatea de român din ţinutul Herţei, al cărui picior a
călcat, cu siguranţă, în tiparul de aur lăsat de urma lui Gheorghe Asachi, pe
acele locuri atât de dragi lui, nouă şi limbii române.
Eu mai admir la domnul profesor cumsecădenia şi tenacitatea cu care
îşi construieşte opera, dar pe care le manifestă şi în viaţa de zi cu zi, la care
se mai adaugă un anume bun­simţ bucovinean. Hai să ne mai lăudăm şi noi
puţin, bucovinenii (înviorare în sală). L­aş asemui pe dl profesor cu un râu
care curge în mod firesc în albia sa, imperturbabil, cu un debit constant şi fără
mari fluctuaţii, un debit care izvorăşte mereu din ritmurile interioare ale fiinţei
sale. Cred că dl profesor Vasile Pavel, acest om tânăr, cu adevărat tânăr şi la
chip şi la suflet, ne oferă fericitul caz când vârsta unui om trebuie măsurată
nu cu anii, ci cu tinereţea spirituală. Cred că nimeni nu se îndoieşte că d­lui la
această vârstă atât de tânără ţine încă bine, vorba francezilor, leul de coamă.
Fiindcă ne aflăm în faţa unui dialectolog, originar din zona Herţei, îmi
permiteţi să zic: Domnule profesor, să hii sănătos şi la mulţi ani!