Untitled - Limba Romana

Apărător al Patriei şi al Credinţei 131
gosudarstva Valahia i Moldavia
în care se opreşte în mod detaliat la
domnia lui Ştefan cel Mare, subliniind
calităţile militare ale acestuia. El scrie:
„Ne vom întâlni cu un om a cărui
lungă domnie, energie exemplară şi
putere de voinţă l­au aşezat în rândurile
acelor puţin voievozi care în mod
conştient urmăreau binele Moldovei”.
Ştefan cel Mare şi Sfânt a fost
şi unul dintre primii noştri animatori
ai culturii. Din porunca, dar şi cu susţinerea
lui, au fost copiate numeroase
manuscrise, cărţi cu caracter religios,
istoric, juridic, faima copiştilor noştri
de la mănăstirile Neamţ şi Putna
fiind, astfel, răspândită departe de
hotarele ţării.
Cele peste 40 de biserici şi
mănăstiri, construite şi deschise în
timpul domniei lui, au constituit, fără
îndoială, tot atâtea evenimente culturale
la acea vreme. Căci şi astăzi, la
acest început de mileniu, mii şi mii de
vizitatori din ţară, dar şi din întreaga
lume, continuă să admire arta meşterilor
din acel îndepărtat secol al
XV­lea. La ora actuală aceste ctitorii
ale marelui voievod sunt recunoscute
unanim drept parte integrantă a patrimoniului
cultural universal.
Un alt mare merit al lui Ştefan
cel Mare rezidă în faptul că la curtea
sa a fost scrisă în limba slavonă
cea dintâi lucrare laică din literatura
română. Originalul n­a ajuns până
la noi, ci doar mai multe copii şi prelucrări
ale ei. Cea mai completă se
numeşte Letopiseţul de când s-a
început cu voia lui Dumnezeu Ţara
Moldovei şi a fost descoperit de către
cărturarul slavist Ioan Bogdan pe la
sfârşitul secolului al XIX­lea la Tulcea.
Letopiseţul descrie evenimentele
şi faptele de la 1352, începând cu
Dragoş, până la 1507, când pe tronul
Moldovei era Bogdan al III­lea. Două
pagini­xerocopii din acest letopiseţ
pot fi văzute de vizitatori. Expoziţia
mai include, de asemenea, două
pagini­fotocopii din cronica moldogermană.
Ea a fost copiată în 1502 de
către Hartmann Schedel şi cuprinde
numai evenimentele din timpul dom-
niei lui Ştefan cel Mare, de la 1457
până la 1499. Textul respectiv a fost
descoperit de către istoricul polonez
O. Gorka în biblioteca de Stat din
München şi a fost publicat pentru
prima dată în 1931. În 1937 textul
cronicii apare împreună cu studiul lui
O. Gorka şi în traducere românească
la Bucureşti. În 1942 este retipărit de
cercetătorul I. C. Chiţimia, însoţit de
studiul acestuia.
Informaţii despre existenţa
mai multor variante şi prelucrări ale
cronicii moldoveneşti oferă anumite
surse ruseşti din secolele XVIII şi
XIX. Una dintre acestea, intitulată
Voskresenskaia letopisi, apărută la
S. Petersburg în 1856, se păstrează
în patrimoniul Muzeului nostru. Ea
include, pe lângă cronici ruseşti, şi o
Povestire pe scurt despre domnii
Moldovei..., care începe cu o legendă
despre originea latină a poporului
nostru, după care urmează descrierea
evenimentelor de la Dragoş
(1352) până la urcarea pe tronul Moldovei
a lui Bogdan al III­lea (1504).
Cronicile ruseşti din volumul
pomenit mai sus conţin şi informaţii
despre obârşia românească a lui
Ştefan cel Mare. Astfel, la pagina 228
citim: „Pobil Stefan voevoda Volojskii
corolea Poliskogo” (Ştefan, voievodul
valah, a bătut pe regele Poloniei).
Un loc aparte în expoziţia noastră
îl ocupă lucrările ce denotă consemnarea,
în anul 1904, a 400 de ani
de la moartea marelui domnitor.
Prin intermediul Analelor Academiei
Române, vol. XXVII, 1905,
vizitatorul află de şedinţa publică a
marelui for ştiinţific din 2 iulie 1904,
la care preşedintele I. Kalinderu,
vorbind de personalitatea lui Ştefan
cel Mare, menţionează: „Viaţa şi
domnia lui Ştefan sunt una din acele
nepreţuite clipe, fără îndoială cea mai
luminoasă şi mai înălţătoare, căci
nimeni n­a înţeles ca el chemarea
neamului românesc, şi n­a ştiut deopotrivă
cu dânsul să ne ducă spre
îndeplinirea ei”.
Cu acelaşi prilej marele nostru
cărturar N. Iorga publică Istoria lui