Untitled - Limba Romana

Apărător al Patriei şi al Credinţei 127
provenită de la biserica din Ţelna
(jud. Alba). Icoana Maica Domnului
cu Pruncul, de tipul Hodighitria, are
pe margini, reprezentaţi în picioare,
şase dintre proorocii mesianici. Figura
de o nobilă frumuseţe a Mariei este
înfăşurată în amplul maphorion, tratat
în falduri geometrizate, cu blicuri de
culoare deschisă. Pe braţul stâng al
Fecioarei, micul Iisus, aşezat frontal,
binecuvântează cu mâna dreaptă, iar
cu stânga ţine un rotul. Nimbul Maicii
Domnului reproduce vrejul de semipalmete
atât de frecvent întâlnit în
pictura românească din Transilvania
secolelor XIV­XV. Imaginea Hodighitriei
de la Ţelna ne reaminteşte o mai
veche imagine a Maicii Domnului din
biserica haţegană din Ostrov, pictură
ce datează din secolul anterior, dar şi
de prototipuri moldoveneşti de după
1500 37 , subliniind tendinţele şi efortul
de unificare a limbajului artistic din
ţările române încă în veacul al XV­lea.
Legături cu centrele artistice de
la răsăritul Carpaţilor sugerează şi o
icoană a Maicii Domnului cu Pruncul,
de acelaşi tip iconografic cu icoana
de la Ţelna, provenind de la biserica
de lemn din Văleni (Maramureş),
conservată în prezent în valoroasa
colecţie a Muzeului din Sighetul
Marmaţiei. Icoana de la Văleni a fost
adusă în această localitate o dată cu
mutarea bisericii de lemn în secolul
al XVIII­lea „de la mănăstirea Cuhea”,
monument şi centru religios atestat
documentar între 1373 şi 1471 38 .
Unui meşter transilvănean, activ
la sfârşitul veacului al XV­lea sau
începutul celui următor, îi datorăm o
icoană cu aceeaşi tematică. Icoana
împărătească, reprezentând pe
Maica Domnului cu pruncul, se află
în biserica de lemn a satului Bica,
din apropierea Huedinului 39 . Feţele
celor două personaje pictate, încadrate
de nimburi în relief plat, sunt
tratate cu tuşe viguroase, amintind
de mai vechile fresce de la Crişcior
de la începutul veacului al XV­lea.
Gama cromatică restrânsă, având
puternice accente grafice, se impune
prin armonia discretă, trădând faptul
că pictorul era un muralist. Inscripţia
scrisă cu elegante litere chirilice în
partea superioară a icoanei, indicând
că reprezentarea este o Hodighitria,
permite reliefarea virtuţilor acestui
zugrav, iscusit caligraf şi bun cunoscător
al iconografiei. Marginile icoanei
sunt împodobite cu motivul frânghiei
răsucite şi cu butoni, ce au la origine
decorurile unor ferecături de argint,
adesea împodobite cu emailuri ce
îmbrăcau frecvent marginile şi fondul
icoanelor bizantine şi sud­slave.
Legată de pictura icoanelor şi
de frescă, dar şi de artele decorative,
„prin aceeaşi căldură şi discreţie a
coloritului, ca şi prin împrumuturile
de motive ornamentale”, miniatura de
carte din epoca lui Ştefan cel Mare
cunoaşte o înflorire de excepţie în
mănăstirile româneşti ale Moldovei,
fiinţând în această perioadă o şcoală
de caligrafi şi miniaturişti ce furnizau
manuscrise liturgice şi pentru Transilvania,
Maramureş sau Banat.
O dată cu icoanele pe lemn,
uşor transportabile, au venit din celebrele
scriptorii de la Neamţ şi Putna şi
un număr însemnat de cărţi liturgice,
dintre care unele s­au păstrat până
în zilele noastre.
Este o certitudine că în Voievodatul
Transilvaniei, în preajma ctitoriilor
cneziale, în chiliile mănăstirilor
din Maramureş ori din Ţara Haţegului,
din Hunedoara şi Munţii Apuseni, pe
lângă reşedinţele episcopilor români
au existat mici centre de caligrafi, ca
cel semnalat în părţile Năsăudului,
ce copia cărţi liturgice după modele
moldoveneşti, fiind apoi răspândite
la diferite lăcaşuri de cult din această
parte a ţării. Multe din manuscrisele
copiate de pisarii ardeleni au utilizat
ca model manuscrise moldoveneşti,
ca urmare a faimei de care se
bucurau scriptoriile de la răsăritul
Carpaţilor, fapt demonstrat prin studierea
comparativă a cărţilor liturgice
conservate în cele mai importante
biblioteci 40 .
Desigur, ctitoriile voievodale
de la Feleac şi Vad au beneficiat
şi de alte cărţi manuscrise, decât
cele amintite, care au fost aduse din
Moldova.
La începutul veacului nostru,
Nicolae Iorga semnala un Triod slavon,
manuscris din secolul al Xv-lea,
ce se găsea în biserica ortodoxă din