Untitled - Limba Romana

24
cuvîntările colegilor deputaţi etc.
Ca şi în perioada sovietică,
limba populaţiei autohtone majoritare
(care constituie 64,5%) continuă să
fie marginalizată de cea rusă, limbă
a unei etnii conlocuitoare ce alcătuieşte
12,8% din populaţia ţării (iar fără
Transnistria, Gagauz­Yeri şi Taraclia
abia dacă mai rămîn vreo 5­6%).
Ea nu este implementată în măsura
cuvenită în toate sferele de activitate
ale statului, nu a devenit limbă de
contact interetnic, unica menită, prin
definiţie, să servească drept bază
catalizatoare în procesul de integrare
în viaţa societăţii a tuturor cetăţenilor
care locuiesc pe această palmă de
pămînt, indiferent de confesiunea şi
apartenenţa lor etnică.
În plus, guvernarea actuală,
instaurată la timona ţării după 25
februarie 2001, încearcă prin diferite
căi să oficializeze limba rusă alături
de cea română. E timpul, credem,
să conştientizăm cu toţii că, o dată
cu destrămarea Imperiului sovietic,
rusa şi­a pierdut statutul de „limbă
de comunicare între naţiunile din
U.R.S.S.”. Funcţia de contact interetnic
pe teritoriul Republicii Moldova
îi revine în întregime limbii române.
Ca şi celelalte limbi ale etniilor
conlocuitoare cu românii băştinaşi
pe acest meleag, juridic rusa nu are
dreptul moral să pretindă la statutul
unei a doua limbi oficiale. Pentru
consolidarea integrităţii statul are
nevoie nu de pluralism lingvistic,
ci de o limbă cu funcţii primordiale,
care să asigure integrarea socială a
tuturor cetăţenilor.
Decretarea rusei ca a doua
limbă oficială ar însemna aceeaşi
oprimare necruţătoare (de data
aceasta legiferată) a limbii populaţiei
băştinaşe majoritare de către limba
oficială a altui stat. Căpătînd dreptul
de a comunica fără nici o problemă
în ruseşte, vorbitorii alolingvi nu­şi
vor mai da osteneala să înveţe limba
naţiunii titulare. Oficializarea rusei
ca a doua limbă de stat nu poate
să nu se răsfrîngă negativ şi asupra
revigorării limbilor ucraineană, găgăuză,
bulgară, evreiască (ivrit­idiş)
sau ale altor etnii, conlocuitoare cu
limba Română
românii moldoveni. Drept exemplu
poate servi Transnistria, în care, deşi
sînt declarate trei limbi de stat (rusa,
ucraineana şi moldoveneasca), funcţionează
numai una – rusa. În U.T.A.
Găgăuzia sînt decretate trei limbi
oficiale (găgăuza, rusa, moldoveneasca),
dar se vorbeşte numai rusa.
Procesul de rusificare a populaţiei
reprezentate de etniile neruse
se realizează foarte intens prin
intermediul şcolii. La majoritatea
acestor şcoli instruirea se face în
limba rusă. Nu se învaţă la nivelul
cuvenit româna...
O adevărată debandadă în
ceea ce priveşte funcţionarea limbii
de stat se constată în sectorul privat,
unde îşi desfăşoară activitatea
zeci de mii de oameni de afaceri,
majoritatea (80%) fiind alolingvi,
purtători, de regulă, ai limbii ruse.
Aceştia nu se supun legilor lingvistice
din ţară, nu poartă nici o răspundere
personală pentru buna funcţionare şi
utilizare a limbii oficiale, nu iau măsuri
pentru implementarea ei în colectivele
de muncă. Diferite întreprinderi,
instituţii, firme, dirijate de businessmeni,
îşi perfectează nestingherit
actele în „limba lui Ilici”.
De unde, domnilor, respect
pentru această limbă şi pentru acest
popor cînd preşedintele ţării semnează
cu litere ruseşti şi vorbeşte mai
mult în limba altui stat, fiindcă pe cea
maternă o cunoaşte cu aproximaţie.
3. Pentru convieţuirea civilizată
a populaţiei autohtone şi a grupurilor
etnice conlocuitoare e necesar ca
acestor grupuri etnice să li se garanteze
toate drepturile ce li se cuvin în
conformitate cu standardele internaţionale
general acceptate (ceea ce se
face, ba chiar în mod ireproşabil) şi
să li se înlesnească acomodarea la
mediul etnic al populaţiei autohtone
(care nu se respectă). Alogenii de la
noi sînt integraţi doar în viaţa politică
şi economică, nu şi în cea spirituală.
Acomodarea la mediul etnic autohton
înseamnă familiarizarea cu istoria
şi cultura autohtonilor, însuşirea şi
folosirea elementară a limbii române,
cunoaşterea şi acceptarea obiceiurilor
şi tradiţiilor poporului băştinaş etc.