Untitled - Limba Romana

34
zinaida TĂRâŢĂ,
conf. dr., Universitatea
„Alecu Russo”, bălţi
ACTUALMENTE,
ÎNSUŞIREA ŞI
FUNCŢIONAREA
LIMbII DE STAT ESTE
LIPSITĂ DE SUPORT
MOTIVAŢIONAL
1. Lipsită de protecţie juridică,
limba – condiţie esenţială a existenţei
noastre – riscă a fi astăzi complet
marginalizată. Legislaţia lingvistică,
adoptată în 1989, a salvgardat totuşi
limba română, limba populaţiei
majoritare din Republica Moldova.
Conferindu­i­se statut de limbă de
stat, i s­au legiferat anumite drepturi.
Drepturile sunt însă corelative obligaţiunilor.
Imprimându­li­se acestora din
urmă un caracter facultativ, desemnat
în majoritatea articolelor prin sintagme
de tipul „în limba de stat ori în
limba rusă”, „în limba de stat sau întro
altă limbă acceptabilă”, „în limba
de stat şi în limba rusă”, s­au creat
premise pentru nerespectarea legislaţiei.
Limba a rămas, pentru sistemul
democratic din republică, un simplu
instrument de comunicare, mai puţin
o componentă a spiritualităţii neamului,
„măsurariul civilizaţiei” poporului,
iar cei care urmau să ocrotească limba
de stat (limba română), adică s­o
vorbească frumos şi să­i îndemne şi
pe alţii să procedeze la fel, şi­au creat
din ea un paravan politic.
2. Lipsa unei concepţii privind
utilizarea limbii române în toate
sferele vieţii politice, economice,
culturale şi sociale, reactivarea forţelor
antidemocratice, ideologizarea
problemelor lingvistice, negarea
adevărului ştiinţific privind denumirea
limba Română
limbii noastre, au favorizat un nou
val de românofobie şi ostilitate faţă
de limba română. Însuşirea limbii de
stat este un drept al populaţiei alolingve,
statul având datoria asigurării
condiţiilor propice pentru posedarea
acestei limbi sub aspect comunicativ.
E lucru ştiut că orice activitate, în special
cea de învăţare, are o anumită
motivaţie. Actualmente, însuşirea şi
funcţionarea limbii de stat este lipsită
de suport motivaţional. O limbă se învaţă
atunci când se simte necesitatea
de a o cunoaşte – au demonstrat­o
toate metodicile tradiţionale şi netradiţionale,
clasice şi moderne. Astăzi
nu putem vorbi, la modul serios,
despre necesitatea cunoaşterii limbii
române de către alolingvi. Asistăm la
o situaţie paradoxală: pe de o parte
se formulează cerinţe cu privire la
cunoaşterea limbii, se profită de proiecte
cu finanţare internaţională, iar
din culise se face simţită tendinţa de
a nu se studia limba de stat. Oricât ar
părea de ridicol, balanţa înclină anume
spre încurajarea necunoaşterii
limbii, favorizată în mod indirect prin:
suspendarea atestării privind nivelul
de cunoaştere a limbii române pentru
îndeplinirea obligaţiunilor funcţionale;
anularea probelor la limba română la
examenele de admitere; reducerea
exagerată a numărului de ore la
limba română în cadrul facultăţilor
nefilologice etc.
3. Teoretic, situaţia sociolingvistică
din Moldova ar putea fi redresată
prin: asigurarea de jure şi de facto
a respectării legislaţiei lingvistice
perfecţionate în măsura în care s­ar
asigura funcţionarea deplină şi reală
a unei singure limbi de stat – româna
– în toate sferele vieţii sociale;
abordarea problemelor lingvistice
din perspectiva drepturilor omului,
a adevărului ştiinţific, a exigenţelor
scării de valori ale democraţiei;
conştientizarea rolului de cetăţean
şi perceperea valorilor semnificative
ale limbii ţării cetăţenii căreia suntem.