0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

BOLI MONOGENICE
Paula Grigorescu-Sido
BOALA GAUCHER
Introducere: Boala Gaucher, cea mai frecventă dintre bolile lizozomale, este o sfingolipidoză,
transmisă autozomal recesiv, determinată de deficitul de glucocerebrozidază (β-glucozidaza
acidă) şi caracterizată prin: visceromegalie, osteopatie, anemie, trombocitopenie, semne clinice
asociate sau nu cu suferinţă neurologică.
Epidemiologie: Incidenţă: 1/50.000 – 1/200.000 nou născuţi la populaţia caucaziană; 1/500 – la
evreii Ashkenazi
Etiologie: Este o boală monogenică, datorat unor mutaţii în gena glucocerebrozidazei, situată pe
1q cu deficit consecutiv al acestei enzime.
Fiziopatologie: Deficitul enzimatic duce la acumularea glucocerebrozidazelor nemetabolizate în
lizozomii celulelor macrofage tezaurizarea acestora ducând la alterări structurale şi funcţionale
potenţial severe, la nivelul măduvei osoase, ficatului, splinei, scheletului şi plămânului.
Manifestări clinice: Cele 3 tipuri reprezentative diferă în funcţie de tipul bolii:
• tipul I (nonneuronopat) prezent la > 90% dintre pacienţi: debut la orice vârstă; splenohepatomegalie;
suferinţă hematologică: sindrom hemoragipar: echimoze, peteşii; paloare;
suferinţă osoasă: dureri osoase cronice; „crize” osoase; fracturi patologice; necroză aseptică;
retard de creştere şi pubertar; posibil – suferinţă pulmonară; durată de viaţă: variabilă;
• tipul II (nonneuronopat acut) – debut la copilul mic; suferinţă neurologică grav; splenohepatomegalie;
suferinţă hematologică; durată de viaţă: aproximativ 2 ani;
• tipul III (neuronopat cronic) – debut în copilărie/adolescenţă; manifestările clinice ale tipului I;
suferinţă neurologică lent progresivă.
Explorări paraclinice:
Nespecifice: examen hematologic periferic: (trombocitopenie, anemie, +/- leucopenie);
examinări bio-umorale: teste funcţionale hepatice – posibil alterate, determinări enzimatice:
fosfataza acidă tartrat rezistentă ↑; chitotriozidaza ↑; radiografii osoase: radiografie femur,
coloană vertebrală; examinări imagistice: pentru evaluarea organomegaliei: ecografie, TC, RMN;
pentru evaluarea osteopatiei: RMN, scintigrafie, osteodensimetrie.
Specifice: dozarea β-glucozidazei acide ↓; analiza ADN – diagnostic molecular (cele mai
frecvente mutaţii sunt: N370S, L444P, 84GG). În ţara noastră, diagnosticul specific este posibil
în cadrul Centrului de Boli Genetice care funcţionează în Clinica Pediatrie I Cluj.
Diagnosticul pozitiv este sugerat de tabloul clinic, şi confirmat prin diagnosticul enzimatic şi
molecular.
Diagnosticul diferenţial: alte cauze alte spleno-hepatomegaliei, anemiei, trombocitopeniei,
osteopatiei.
Tratament:
Măsuri nespecifice: pentru suferinţa hematologică: transfuzii (masă trombocitară, eritrocitară;
androgeni anabolizanţi; eritropoietină; vitamine; splenectomie parţială (indicaţii mult restrânse în
prezent); pentru osteopatie: tratament ortopedic: al fracturilor; artroplastie de şold: +/- calciu,
vitamina D 3.
Măsuri specifice: tratament enzimatic substitutiv: Cerezyme, 30-60 U/kg/doză (perfuzie i.v.) la 2
săptămâni interval – tratament disponibil şi în ţara noastră; reducerea cantităţii de
glucocerebrozide (substratul β-glucozidazei): Zavesca 3 x 100 mg/zi (per os), transplant medular
(indicaţii reduse, în situaţia în care a devenit disponibil tratamentul enzimatic substitutiv); terapia
genică (în perspectivă).
Complicaţii ale suferinţei viscerale (spleno-hepatomegalie): infarcte splenice/hepatice,
complicaţii mecanice locale, ale suferinţei hematologice: hemoragii cu diferite localizări
(inclusiv retiniană), ale suferinţei osoase: fracturi, tasări vertebrale, deformări osoase,
invaliditate.