0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

Principalele volume şi debite funcţionale respiratorii:
- FVC = capacitatea vitală forţată: cantitatea totală de aer care poate fi vehiculată în cursul
unui inspir profund urmat de expir forţat
- VEMS sau FEV1 = volumul expirator maxim în prima secundă: cantitatea de aer care este
expirată în prima secundă a unui expir forţat (după un inspir profund)
- DEM (FEF25-75) = debitul expirator mediu: cantitatea de aer expirată de la nivelul CR mici
- şi mijlocii, înregistrată la 25-75% din capacitatea vitală
- IT (FEV1/FVC) = indice Tiffneaud: raportul dintre FEV1 şi FVC
Obstrucţia bronşică se caracterizează prin: FVC N sau↓ ; FEV1 ↓; FEV1/FVC N sau ↓ -
disfuncţie ventilatorie de tip obstructiv; FEF25-75 N sau ↓
b) Metodele utilizate pentru precizarea şi cuantificarea inflamaţiei sunt: analiza sputei (obţinută
spontan sau indusă prin nebulizare de soluţii saline hipertone), bronhoscopie şi analiza lichidului
de LBA, analiza unor markeri din aerului exhalat (NO, LT, etc), biopsia pulmonară.
c) Investigarea atopiei: testări cutanate alergologice, eozinofilia sanguină, IgE serice totale, IgE
specifice.
d) Repetarea spirometriei, a pletismografiei şi a peak-flow-metriei în exacerbare.
e) pH, gaze sanguine: SatO2 ≤ 91% necesită spitalizare
f) Radiografia toracică este recomandată la primul episod (pentru dg diferenţial cu aspiraţia corp
străin, etc) sau în exacerbare pentru dg. unor complicaţii: pneumotorace, pneumomediastin,
atelectazie, pneumonie, bronşiectazie.
Diagnosticul pozitiv de astm bronşic presupune parcurgerea următoarelor etape: anamneza şi
patternul simptomelor; examenul obiectiv; probe funcţionale respiratorii; evaluarea statusului
alergic şi identicarea factorilor de risc.
Dg. diferenţial se face cu afecţiunile care se manifestă prin dispnee expiratore sau mixtă.
1. Bronşita acută şi bronşiolita - caracteristice sugarului şi copilului mic, de etiologie virală;
2. Refluxul gastroesofagian –cele 2 afecţiuni se pot asocia ;
3. Pneumoniile bacteriene, virale, cu Mycoplasma pneumoniae, parazitare, micotice ;
4. Obstacole diverse ale căilor aeriene, cel mai frecvent realizate la copii prin aspiraţia de
corpi străini sau mai rar stenoza traheală sau bronşică, arcuril vasculare anormale, adenopatie,
malformaţiilor (chiste bronhogene), sau compresiunilor mediastinale ;
5. Vascularite sistemice. Sindromul Churg - Strauss cuprinde: astm, eozinofilie semnificativă,
vasculita sistemică granulomatoasă afectând două sau mai multe sedii extrapulmonare ;
6. Hemosideroza pulmonară idiopatică şi secundară sau asociată cu alte afecţiuni: boală
cardiacă, glomerulonefrita, colagenoze, sindrom hemoragipar ;
7. Alte boli: alveolita alergică extrinsecă; traheobronhomalacia; cardiopatii congenitale cu
şunt stânga-dreapta; fistula esofagotraheală; sechele ale pneumopatiilor virale; sechele ale
displaziei bronho-pulmonare; manifestări respiratorii din cadrul unor colagenoze, LES, ARJ;
sarcoidoza; fibroza chistică; tromboembolismul pulmonar; sindrom carcinoid; sindrom de
hiperventilaţie etc.
Clasificare. Pe baza frecvenţei şi a severităţii simptomelor astmul se clasifică în prezent în 3
grade de control al bolii:
CONTROLAT
PARTIAL NECONTROLAT
CONTROLAT
(toate criteriile de mai (unul din criteriile de mai
jos)
jos in orice saptamana)
Simptome diurne Fără (≤2 / săptămână) > 2 / săptămână 3 sau mai multe din
Limitări ale activităţii Fără Oricare
criteriile de astm
Simptome nocturne Fără Oricare
partial controlat
Utilizarea medicaţiei de Fără (≤2 / săptămână) > 2 / săptămână
(in orice săptămână)
criză
Funcţie pulmonară Normală
< 80% din prezis
(PEF sau FEV1)
Exacerbări Fără ≥ 1 / an ≥ 1 / săptămână