0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

OBEZITATEA COPILULUI ŞI ADOLESCENTULUI
Lenuţa Popa
Definiţie:
Obezitatea defineşte tulburarea stării de nutriţie rezultată din dezechilibrul balanţei energetice
caracterizată prin acumularea excesivă de grăsime în ţesutul celular subcutanat (ţesutul adipos)
şi în alte ţesuturi şi/ sau organe.
Importanţa medico-sociala a problemei
Este o problemă importantă de sănătate publică în ţările dezvoltate. Antrenează probleme de
sănătate în copilarie şi adolescenţă, scade calitatea vieţii şi creste costurile asistenţei medicale
Reprezintă un factor independent de risc pentru bolile cardio-vasculare (al III-lea după vîrstă şi
dislipidemie), diabetul zaharat tip 2 şi cancere cea mai frecventă cauză evitabilă de deces (dupa
fumat).
Prevalenţa
Prevalenţa obezitaţii a crescut de o manieră epidemică în ultimele decenii inclusiv la copii.
Afectează peste 10 milioane de copii şi aproape 10 % din populaţia globului.
Etiopatogeneza
- Obezitatea, boală multifactorială, recunoaste implicarea factorilor genetici (crează
predispoziţia la obezitate) şi a factorilor de mediu si comportamentali (determină expresia
fenotipică a obezităţii).
- Cele mai multe forme de obezitate sunt poligenice. Formele severe şi rare de obezitate cu
debut timpuriu pot fi determinate de mutaţii ale unei singure gene (monogenice) implicată în
controlul echilibrului energetic (ex: gena leptinei si a receptorului leptinei, genele
neuropeptidelor proopiomelanocortin, cocaine- amphetamine-regulated transcript - CART,
melanocortin – 4 şi a receptorului de tip 4 a melanocortin - MC4R, neuropeptidului Y) sau de
anomalii genetice responsabile de sindroamle genetice complexe: sindromul Prader-Willi,
Bardet-Biedl, Alstorm si Cohen.
- Factorii de mediu includ modificările rapide în alimentaţia şi stilul de viaţă modern
(afectează adulţii şi copiii) suprapuse pe predispoziţia genetică şi metabolică la câstig
ponderal.
- Pentru copii şi adolescenţi un anumit nivel al balanţei energetice pozitive este necesar pentru
asigurarea creşteri şi dezvoltării. Excesul aportului energetic (alimente cu densitate calorică
mare) şi limitarea nivelului activităţii fizice determină dezechilibrul balanţei energetice.
- Preferinţele şi disponibilitatea alimentară, obezitatea parentală (determină persistenţa
supraponderii şi/sau obezitaţii copilului, dublează riscul obezitaţii la varsta adultă pentru
copiii sub varsta de zece ani) se asociază cu creşterea în greutate.
- Debutul aterosclerozei în perioada copilariei este o realitate bine documentată. Legăturile
potenţiale între obezitate şi creşterea riscului pentru ateroscleroză sunt reprezentate de:
rezistenţa la insulină, hiperinsulinemie, hiperleptinemie, dislipidemie şi HTA.
Clasificarea etiologică
- obezitatea primară exogenă (nutriţională) sau intrinsecă (monogenică şi /sau sindromatică)
- obezitatea secundară (hipotalamică, endocrină, metabolică).
Tabloul clinic include semne clinice esenţiale pentru diagnostic şi simptome şi semne asociate.
Semnele clinice esenţiale sunt reprezentate de aparenţa generală (trăsăturile individuale) care
caracterizează fenotipul obez, excesul de ţesut subcutanat adipos cu dispoziţie generalizată sau
specifică (regională) şi excesul ponderal raportat la talie.
Simptomele şi semnele posibil asociate cu valoare etiologică (dismorfisme, retard mental,
malformaţii) sau sugestive pentru prezenţa complicaţiilor obezităţii: genuvarum, dureri osoase
şi/sau articulare, şchiopatare; respiraţie dificila, tulburari de somn, sforait, somnolenţa diurna,
cefalee; vergeturi; hipertensiune arteriala; achantosis nigricans.