0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

Tabel 1. Criterii clinice utile în diferenţierea diferitelor forme etiologice de obezitate
Caracteristici clinice evocatoare
Tipul etiologic de obezitate
Talia înaltă
Obezitate exogenă, nutriţională
Obezitate monogenică
Ritm lent de creştere staturala
Obezitatea endocrină
Semne specifice disfuncţiei glandulare
Obezitate severa cu debut precoce
Talia mică (de regulă) sau înaltă (exceptional) Obezitate genetică sindromatică
Retard mental
Sindrom Prader Willi
Dismorfism
Sindrom Bardet Biedel
Malformatii diverse
Hipogonadism hipogonadotrop şi / sau
Ectopie testiculară
Retinita pigmentară
Surditate
Microcefalie
Sindrom hipotalamic (diencefalic)
Hipotalamică primară sau secundară
Evaluarea diagnostică se bazează pe anamneza familială, antecedentele personale fiziologice şi
patologice, evaluarea comportamentală, istoricul acumularii de grasime şi al cresterii în greutate,
tabloul clinic şi datele antropometrice, investigaţiile paraclinice.
Are ca scop precizarea gradului de severitate şi a dispoziţiei topografice a adipozitaţii, stabilirea
etiologiei obezitaţii şi identificarea complicaţiilor asociate excesului de ţesut adipos.
Evaluarea antropometrică constă în măsurarea greutăţii corporale (G), înălţimii (I) şi calcularea:
indicelui masei corporală (IMC) variabil cu varsta la copii conform formulei IMC (kg/m 2 ) = G
(kg) / I 2 (m 2 ) şi a indexului greutăţii (raportul dintre greutatea actuală şi greutatea ideală)
Măsurarea circumferinţelor taliei, şoldului şi stabilirea rapoartului dintre acestea permite
determinarea distribuţiei regionale a adipozităţii.
Tabel 2. Semnificaţia valorilor parametrilor antropometrici
Tipul excesului nutriţional Suprapondere* Obezitate
IMC percentila 85 - 95 ≥ percentila 95
Parametrul Exces ponderal ** 10% 20%
Greutatea raportata la talie > percentila 95
Indexul greutăţii > 1,2
* Risc pentru obezitate **Procentul din greutatea ideala in funcţie de talia şi vârsta subiectului
Investigaţiile paraclinice permit cuantificarea masei grase şi identificarea complicaţiilor.
Analiza impedanţei bioelectrice, metodă simplă, rapidă, neinvazivă şi relativ necostisitoare de
evaluare a compoziţiei corpului permite estimarea procentului mediu de grăsime a corpului.
Determinarea concentraţiilor a jeun a lipidelor plasmatice, glucozei şi insulinei se recomandă
pentru toţi copiii obezi.
Testarea toleranţei la glucoză administrată oral se recomandă la copii supraponderali sau obezi
cu vârsta ≥ 10 ani şi cel puţin alţi doi factori de risc asociaţi.
Diagnosticul pozitiv se stabileste pe criterii clinice (a se vedea tabelul 1 şi 2).
Diagnosticul diferenţial se impune între suprapondere şi obezitate pe de o parte şi între formele
etiologice de obezitate pe de alta parte (tabelul 1 şi 2).
Complicaţiile posibile la copii şi adolescenţi dependendente de vârsta instalării şi gradul de
severitate al obezitaţii constau în complicaţii ortopedice, metabolice, cardio-vasculare,
respiratorii, hepato-biliare, infecţioase şi psihologice. Boli considerate cu doar trei decenii în
urma apanajul vârstelor avansate sunt din ce în ce mai frecvent asociate cu obezitatea copilului şi
adolescentului: diabetul zaharat tip 2 (prezent la aproximativ 1/3 dintre obezi), hipertensiunea
arterială, hiperlipidemia sau steatoza hepatică cauză redutabilă a cirozei hepatice nonalcoolice.