0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

- în tratamentul cronic cu teofilina retard: greaţă, vărsături, cefalee, convulsii, aritmii
ventriculare.
- tratamentul de lungă durată cu CSI: disfonie, candidoza orofaringiana, tuse.
- folosirea abuzivă a corticosteroizilor oral: supragreutate, diabet steroid, osteoporoza în special
vertebrală, aspect cushingoid, întârzierea creşterii la copil, corticodependenţa.
Evoluţia naturală a bolii
Astmul este o afecţiune care tinde să devină cronică şi să aibă o evoluţie imprevizibilă.
Vindecarea este rară; ea este posibila în astmul recent instalat după o infecţie virală sau în astmul
alergic, sau profesional, în care factorul de sensibilizare a fost precis identificat şi complet
îndepărtat.
Prognostic
Mortalitatea prin astm bronşic este redusă. Adesea însă, astmul cu accese sporadice tinde
să devină un astm cronic, cu accese prelungite sau mai ales repetate, cu perioade intercritice
libere scurte sau numai cu tuse şi cu răspuns incomplet la medicaţia bronhodilatatoare şi
antiinflamatoare. Frecvent, mai ales in condiţiile unei terapii corecte, astmul rămâne ca un astm
cu accese intermitente provocate de o expunere la aer rece, infecţii virale, efort, etc.
Profilaxia primară şi secundară:
1. Încurajatul alăptatului în primele 4 - 6 luni
2. Preparate de lapte hipoalergizante şi evitarea alimentelor solide în primele 4 (6) luni
3. Evitarea expunerii pasive la fumul de ţigară în perioada IU şi de sugar
4. Reducerea expunerii la alergeni în perioada de sugar – ou > 12-18 luni
Aspecte/puncte cheie
Astmul este o boală inflamatorie cronică ce evoluează cu perioade de exacerbare şi
perioade de acalmie. Terapia exacerbării este cu atât mai eficientă cu cât este iniţiată mai rapid
după debutul simptomelor. Terapia de fond este eficientă şi poate conduce la controlul bolii.
Educaţia pacientului este esenţială.