0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

FIBROZA CHISTICĂ sau MUCOVISCIDOZA
Mirela Filip
Introducere: Fibroza chistică (FC) este cea mai frecventă afecţiune monogenică autozomal
recesivă a populaţiei de origine caucaziană, cu evoluţie cronică, potenţial letală. Boala este
descrisă pentru prima dată în 1945 de Farber, care introduce şi noţiunea de
“mucoviscidoză”(MV), iar în 1953 Di Sant’ Agnese demonstrează anomaliile electrolitice din
sudoarea copiilor cu MV. În 1989 se stabileşte locusul genei responsabile pe braţul lung al
cromozomului VII.
FC este caracterizată clinic prin triada diagnostică:
- boală pulmonară cronică
- insuficienţă pancreatică exocrină
- creşterea concentraţiei de clor şi sodiu în sudoare.
Epidemiologia
Incidenţa MV la populaţiiile de origine caucaziană este în medie de 1:2000-1:2500 nounăscuţi,
cu o frecvenţă a heterozigoţilor de 1:25 persoane.
Speranţa de viaţă şi calitatea vieţii bolnavului cu FC s-au ameliorat semnificativ datorită
achiziţiilor noi în cunoaşterea bolii, dar şi prin standardizarea şi perfecţionarea tratamentelor.
Supravieţuirea medie a bolnavilor s-a ameliorat continuu - de la 16 ani în 1970, la peste 40 de ani
la copiii diagnosticaţi la începutul anilor ‘90 .
Etiopatogenie
FC este consecinţa unor mutaţii la nivelul unei gene localizate pe braţul lung al Cr VII, în
poziţia 7q31, ce codifică sinteza unei proteine formate din 1480 aa, ce funcţionează ca un
reglator al canalelor de clor (CFTR - Cystic Fibrosis Transmembrane regulator ), ce aparţine
familiei de proteine numite “Traffic ATP-aze”. CFTR este localizată la nivelul membranei
apicale a celulelor epiteliale de la nivelul pancreasului, criptelor intestinale, căilor biliare,
glandelor salivare şi sudoripare, căilor respiratorii, vaselor deferente, epididimului.
- La nivelul pancreasului se produce scăderea enzimelor lipolitice (lipaza, colipaza,
fosfolipaza), înregistrându-se o maldigestie a lipidelor. Insuficienţa pancreatică exocrină se
înregistrează la 85-90% dintre pacienţi.
- La nivel hepato-biliar creşte vâscozitatea bilei şi concentraţia de colesterol, creşte rolul
hepatotoxic al ac. biliari, creşte deficitul de ac. graşi esenţiali.
- La nivel intestinal se remarcă mucus vâscos, meconiu bogat în fosfolipide şi glicoproteine,
malabsorbţia şi maldigestia dizaharidelor (deficite de lactază, zaharază).
- La nivel pulmonar se înregistrează vâscozitatea crescută a secreţiilor bronşice, urmată de
obstrucţie bronşică, dilatare, stază şi infecţie cu floră selecţionată.
- La nivelul glandelor sudoripare creşte concentraţia de clor şi sodiu în sudoare.
- La nivelul gonoductelor masculine se remarcă absenţa congenitală bilaterală a vaselor
deferente, cu sterilitate în 99% din cazuri.
Genetica mucoviscidozei: Mutatii cunoscute >1300 (deleţii, substituţii), responsabile de
sinteza unei proteine CFTR diferită de cea fiziologică.
Mutaţii genetice: ΔF508 - cea mai frecventă - deleţie fenilalanină, poziţia 508, variabilă
în diferite populaţii (medie de 70% în Europa ); W1282X - frecventă 48% în populaţia
Ashkenazi, oprirea codării la triptofan – poziţia 1282; 2183AA-G - frecventă în nordul Italiei
Corelaţie genotip-fenotip: ΔF508 - homozigot - formă severă de boala; G542X -
evoluează frecvent cu ileus meconial; G91R - suficienţă pancreatică; R117H - suficienţă
pancreatică; ΔF508/W1282X - formă severă de boala, care evoluează cu ileus meconial
Manifestări clinice
Manifestările clinice tipice sunt cele cuprinse în triada diagnostică, la care se adaugă
falimentul creşterii. Suferinţa respiratorie constituie elementul principal în evoluţia bolnavului cu
FC. Prima manifestare o constituie tusea, la început intermitentă şi iritativă, ce devine zilnică, cu
exacerbări nocturne multiple, productivă, paroxistică şi cu spută abundentă. Această evoluţie a