0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

C. Copilăria III (şcolar) 6 – 16 ani se împarte în:
Perioada de şcolar mic se întinde până la 10-11 ani la fete şi 12-13 ani la băieţi. Caracteristici:
- creştere-lentă staturo-ponderală, cu accelerare înaintea pubertăţii
- cresc mai ales toracele, membrele superioare
- nevoi nutriţionale mici
- treptat dentiţia de lapte e înlocuită de cea definitivă
- dezvoltate intelectuală intensă
- imunitate deplină întărită prin revaccinări
- patologia reprezentată de infecţii acute respiratorii, R.A.A., hemopatii maligne
Perioada de şcolar mare ( pubertatea ) durează între 11-14 ani la fete, între 13-16 ani la băieţi.
Caracteristici:
- creştere lentă precedată de saltul prepuberal
- modificările dimensiunilor şi ale raportului dintre segmentele corpului
- apariţia caracterelor sexuale secundare
- dezvoltare intelectuală; labilitate psihică şi vegetativă
- deprimare tranzitorie a apărării antiinfecţioase
- patologia: reprezentată de tulburări ale stării de nutriţie ( malnutriţie, obezitate), tulburări de
refracţie ale globilor oculari
D. Adolescenţa (postpubertate) delimitată între 14 – 18 ani la fete, 16-21 de ani la băieţi
Caracteristici:
- oprirea creşterii staturale,osificarea cartilajelor de creştere
- desăvârşire funcţională a tuturor organelor
CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA COPILULUI
Creşterea şi dezvoltarea sunt fenomene strâns legate între ele, dar diferite.
- Creşterea constituie o modificare măsurabilă a unor dimensiuni, mărirea cantitativă a
celulelor, ţesuturilor şi organelor
- Dezvoltarea reprezintă un proces calitativ, constând în modificări structurale şi funcţionale
ale organelor şi aparatelor.
Mecanismul creşterii
Creşterea are la bază hipertrofia, hiperplazia şi diferenţierea celulară.
- Hiperplazia celulară – constă în diviziunea celulei prin care se realizează distribuirea
materialui genetic la celulele fiice. Celulele somatice se divid prin mitoză, iar celulele
sexuale prin meioză. Din unirea spermatozoidului cu ovulul celula rezultată va avea de 46
cromozomi.
- Hipertrofia celulară – reprezintă mărirea în volum a celulei, având la bază sinteza proteică.
- Diferenţierea celulară – constă în evoluţia celulelor rezultate din primele diviziuni spre
celule specializate, rezultatul fiind apariţia unei funcţii specifice fiecărui tip de celulă.
Factorii endogeni de creştere
a. Influenţa hormonilor asupra creşterii
După naştere sistemul hipotalamo-hipofizar devine centrul coordonator al creşterii copilului,
menţinând un echilibru între glandele endocrine.
Hipofiza prin acţiunea hormonului somatotrop (STH) intervine în sinteza proteinelor,
promovează proliferarea şi diferenţierea celulară, determină creşterea în lungime a oaselor.
Hormonul somatotrop stimulează sinteza somatomedinelor cum ar fi factorii insulinici de
creştere “insulin-like growth factor” (IGF-1, IGF-2) cu rol în stimularea creşterii oaselor şi a
ţesutului muscular
Tiroida prin tiroxina şi triiodotironina stimulează sinteza proteică, reglează glicogenoliza,
produce hipertrofia condrocitelor de la nivelul cartilajului de creştere a osului, favorizează
mineralizarea oaselor şi creşterea dinţilor. Hormonii tiroidieni potenţează acţiunea STH-ului.