0-ghid de studiu - pediatrie - UMF

ENTEROPATIILE CRONICE
Nicolae Miu, Bianca Simionescu
Definiţie: Diareile cronice (DC) se caracterizează atât printr-o creştere a volumului excreţiei
fecale (>200 ml/m 2 suprafaţă corporală), cu o durată peste 15 zile, cât şi prin răsunetul nutriţional
cu evoluţie rapidă.
Clasificarea diareilor cronice:
- Diarei severe prelungite, la care nu se poate găsi o etiologie precisă
- Enteropatii cronice specifice, caracterizate printr-o etiologie clară
Fiziopatologie
În DC intervin alterări structurale şi funcţionale vor determina o alterare a fenomenului digestieabsorbţie.
- Malabsorbţia hidraţilor de carbon
- Malnutriţia şi malabsorbţia proteinelor.
- Malabsorbţia grăsimilor.
- Sensibilizarea la proteinele alimentare
Entităţi responsabile de diaree cronică:
1. Anatomice: boala Hirschprung; sindromul intestinului scurt; stenozele congenitale sau
dobândite; malrotaţia; microcolonul, hipoperistaltica; limfangiectazia intestinală.
2. Infecţii enterice persistente: virusuri; bacterii; Giardia; Cryptosporidium.
3. Infecţii extraintestinale: infecţia urinară; otita supurată cronică (otomastoidita); sepsisul.
4. Intoleranţa dobândită la glucide: intoleranţa la lactoză; intoleranţa la glucoză-galactozăfructoză;
5. Intoleranţa dobândită la proteine: intoleranţa la proteinele laptelui da vacă; intoleranţa la
proteinele de soia şi orez;
6. Fibroza chistică de pancreas
7. Sindromul Shwachmann
8. Erori înnăscute de absorbţie (selective): deficitul de sucrază-izomaltază; malabsorbţia
glucozei-galactozei; diareea clorată congenitală; defectul congenital al absorbţiei sodiului;
malabsorbţia primară a acizilor biliari;
9. Boala inflamatorie a intestinului (colita ulcerativă; boala Crohn); enterocolita
necrotizantă;enterocolita pseudomembranoasă; gastrita cu eozinofile.
10. Diareea indusă de hormoni şi peptide intestinale: neuroblastom, ganglioneurinom;
sindromul Zollinger-Ellison; tumori secretante de VIP; sindromul MEN (sdr.neoplaziei
endocrine multiple); mastocitoza.
11. Dezordini endocrine: insuficienţa suprarenală; sindromul adreno-genital; tireotoxicoza.
12. Deficite şi dezordini imune: imunodeficienţa combinată severă; deficitul în IgA; boala
granulomatoasă cronică; candidoza cronică muco-cutanată; SIDA; enterocolita autoimună
13. Variate: boala celiacă ; histiocitoza X; a-β-lipoproteinemia; boala retenţiei chilomicronilor;
acrodermatitis enteropathica; deficitul de enterokinază; boala Wolman; atrofia congenitală a
microvililor; enterocolita chistică superficială cu fibroză hepatică congenitală; enterocolitele
de etiologie nedeterminată.
BOALA CELIACĂ
Nicolae Miu, Alexandru Pîrvan
Defini ie: Boala celiacă este consecinţa unei hipersensibilităţi digestive la gluten, legată de o
anomalie a imunităţii celulare, survenind la subiecţii genetic predispuşi.
Etiopatogenie: foarte pu in cunoscută.
Clinic
Pe baza manifestărilor clinice, există următoarea clasificare a pacien ilor cu boală celiacă:
pacienţi cu boală celiacă clasică, pacienţi cu manifestări “constituţionale” sau simptome