Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

- eliminarea celulelor T self-reactive, precum şi a celor care nu genereazã combinaţia genicã aunui receptor funcţional.Celulele pre-T se diferenţiazã în ficatul fetal şi în mãduva osoasã. Ele conţin o enzimã specificã -terminal deoxynucleotidil-transferaza (TdT) - cu localizare nuclearã. In cortexul timic,limfocitele pre-T exprimã markerii CD2 şi CD3 pe membrana citoplasmaticã. Pe mãsurã cematurarea progreseazã, limfocitele fiind încã în cortexul timic, exprimã markerii CD4 şi CD8.Dupã expresia la micã densitate a moleculelor CD4 şi CD8, se rearanjeazã genele care codificãRCT şi celulele devin triplu pozitive(RCT+, CD4+, CD8+). Acestea suferã procesele de selecţie,prin care se eliminã celulele T autoreactive şi se selecteazã celulele care recunosc moleculeleCMH I şi CMH II. Când limfocitul T imatur migreazã în zona medularã, se pierde fie markerulCD4, fie CD8. În acest stadiu dispare markerul TdT.Celulele CD4 + şi CD8+ se dezvoltã din celule progenitoare dublu pozitive pentru cei doimarkeri, iar acestea îşi au originea în celule dublu negative.Dobândirea toleranţei faţã de self. În zona corticalã a timusului, limfocitele învaţã sã tolerezeselful, fenomen ce constã în selecţia celulelor care recunosc moleculele CMH exprimate pesuprafaţa celulelor epiteliale. Aproximativ 90% dintre celulele pre-T care ajung în zona corticalã,nu reuşesc sã traverseze joncţiunea cortico-medularã. Ele sunt supuse unui proces de selecţiepozitivã ce constã în supravieţuirea limfocitelor care recunosc moleculele CMH ale celulelorepiteliale. Selecţia pozitivã constã în supravieţuirea limfocitelor care recunosc şi interacţioneazãcu afinitate medie, cu moleculele CMH. Limfocitele care nu genereazã un receptor care sãrecunoascã moleculele CMH, ca şi cele care leagã cu mare afinitate moleculele CMH, potenţialinductoare ale conflictelor autoimune (selecţie negativã), sunt eliminate prin apoptozã.În zona medularã, selecţia limfocitelor continuã, prin eliminarea clonelor reactive faţã de self.Medula timicã are particularitãţi funcţionale proprii, care favorizeazã inducerea toleranţei faţã deself. In contrast cu cortexul, medula este deschisã circulaţiei libere a proteinelor de originesanguinã şi în structura ei se gãsesc CPA (celule prezentatoare de antigen) originare în mãduvaosoasã (macrofage, celule dendritice, şi interdigitate). Aceasta semnificã faptul cã moleculeleself din sânge ajung în timus şi induc toleranţa celulelor T imature. Moleculele self care nu intrãîn sânge (de exemplu, moleculele tisulare), nu ajung în timus şi nu induc selecţia negativã. Faţãde aceste molecule este posibilã întreruperea stãrii de toleranţã. Fig.38. Diferenţierea celulelor Tîn timus. Celulele autoreactive cu specificitate pentru antigenele self neexprimate în timus, pot sãdevinã tolerante prin contactul extratimic cu antigenele. TCR1 = receptor γ, δ; pre-TCR2 =receptor pre-T α, β; TCR2 = receptor matur α, β; TdT = terminal deoxinucleotidil transferaza(dupã Roitt, 1997, modificatã).