Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

în ambele cazuri, celulele foliculare tiroidiene se lizeazã. Consecinţa este deficitul tiroidian(hipotiroidia), proporţional cu volumul tisular pierdut. Hipotiroidismul este asociat cumixedemul primar. In serul pacienţilor se gãsesc anticorpi anti-receptor pentru TSH, careblocheazã legarea TSH, fiind astfel inhibatã regenerarea foliculilor, o trãsãturã a guşiiHashimoto, dar şi anticorpi anti-muşchi neted de stomac, anticorpi anti-factor intrinsec. Rolulautoanticorpilor în distrugerea celulelor tiroidiene nu este determinat, iar maladia este, în primulrând, rezultatul acţiunii limfocitelor T care infiltreazã ţesutul glandular.Maladia se induce experimental prin injectarea mojaratului de ţesut tiroidian omolog sauheterolog, la iepure, asociat cu adjuvantul Freund. Tiroida se infiltreazã cu limfocite mici. Lizaţesutului tiroidian este rezultatul imunitãţii mediate celular, faţã de antigenele tiroidiene.Autoanticorpii faţã de antigene ale membranei se sintetizeazã în diferite neuropatii. Suntcunoscuţi anticorpii specifici faţã de gangliozidele celulei nervoase. Aceste molecule alcãtuitedintr-un lipid, ceramidã (sfingozina legatã de un acid gras), combinate cu o varietate deoligozaharide, se gãsesc în membrana neuronilor periferici. In serul pacienţilor cu diferiteneuropatii se gãseşte IgM specific faţã de o anumitã gangliozidã. Anticorpii nu iniţiazã procesulpatologic şi nu au specificitate de maladie, ci se sintetizeazã dupã leziuni ale ţesutului nervos(dupã atacul cerebral, dupã traumatisme ale cutiei craniene sau chiar la pacienţii cu spondilozãcervicalã).Anemia pernicioasãAnemia pernicioasã apare în stadiile terminale ale gastritei autoimune distructive şi esteconsecinţa distrugerii celulelor parietale ale glandelor gastrice, datoritã conflictului imunitar. Inabsenţa celulelor parietale, vitamina B12 nu se absoarbe.Denumirea pernicioasãî, datã de Biermer (1972), subliniazã progresia inevitabilã spre fatalitateşi s-a pãstrat, deşi ea este caracteristicã numai pentru faza terminalã a bolii.De fapt, maladia debuteazã şi se manifestã ca o gastritã autoimunã, pentru care existã dovezihistologice din 1970, dar condiţionarea dintre anemie şi gastritã a fost precizatã de Biermer.Procesul patologic autoimun este iniţiat la nivelul mucoasei gastrice şi este de lungã duratã (circa20 de ani), cu mult înaintea epuizãrii funcţionale a celulelor parietale. în serul pacienţilor segãsesc autoanticorpi cu mai multe specificitãţi, dar cei anti-stomac au titrul cel mai înalt. Sediul