Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

factorii de diferenţiere ai timusului, dar rezultatele pot fi extrapolate asupra factorilor bursali aidiferenţierii limfocitelor B la pãsãri.S-au conturat douã ipoteze referitoare la factorii de diferenţiere ai limfocitelor: ipoteza celularã şiipoteza hormonalã (humoralã).În acord cu ipoteza celularã a micromediului epitelial al timusului, diferenţierea limfocitelor T s-ar realiza prin contactul direct al pretimocitelor cu epiteliul timic. Experienţele de extirpare atimusului la animalele nou nãscute, cu sistem imunitar imatur au evidenţiat cã prezenţa timusuluifuncţional este o condiţie esenţialã pentru funcţia optimã a imunitãţii mediate celular. Extirpareatimusului la animalele nou-nãscute este urmatã de instalarea sindromului de epuizare(Miller,1961), ale cãrui simptome se manifestã progresiv mai intens şi în esenţã reflectã incapacitateaorganismului de a se apãra faţã de infecţiile virale şi fungice (disfuncţia imunitãţii mediatecelular). Grefa timusului (de la organisme singenice) le restabileşte treptat starea normalã.Extirparea timusului la organisme mature a evidenţiat cã absenţa timusului este compatibilã cuviaţa, fãrã manifestarea unor deficienţe notabile. S-a dedus astfel, cã mecanismele celulare decontact al limfocitelor cu celulele epiteliului timic ar fi active numai în primele faze ale maturãriilimfocitelor T, dar absolut necesare pentru diferenţierea lor.Dupã datele actuale, mecanismul celular al influenţei timice nu este suficient pentru diferenţiereacelulelor T. S-a emis ipoteza hormonalã, care considerã cã procesul de diferenţiere şi maturareimunitarã ar continua dupã ce timocitele pãrãsesc timusul. Hormonul secretat de celuleleepiteliului timic ar exercita o acţiune stimulatoare asupra diferenţierii limfocitelor, atât intratimiccât şi la distanţã, dupã trecerea sa în circulaţie, asupra celulelor limfoide circulante sau localizateîn organele limfoide secundare, continuând astfel influenţa directã a epiteliului timic.În favoarea existenţei unui factor hormonal timic s-au adus argumente experimentale, care pot figrupate în douã categorii:a) Experienţe de restabilire a funcţiei imunitare sub acţiunea factorilor timici: de exemplu,îndepãrtarea timusului la şoarecele nou-nãscut este urmatã de pierderea imunitãţii mediatecelular. Implantarea subtegumentarã a unei grefe de timus, plasatã într-o camerã specialã cupereţi poroşi, permeabilã pentru molecule, dar impermeabilã pentru celule, restabileşteimunocompetenţa, ceea ce demonstreazã cã nu este strict necesar contactul limfocitelor cucelulele epiteliului timic. Este suficient ca mediatorul (mediatorii) chimic secretat de timus sã fieprezent în organism pentru a se produce maturarea limfocitelor T. Pe de altã parte, şoarecii-