Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

- autoanticorpii au, uneori, o acţiune directã faţã de antigenele tisulare cu care formeazãcomplexe imune. Se activeazã complementul şi rezultatul este liza celulelor;- alteori, autoanticorpii au acţiune indirectã. Complexele imune (Ag - Ac - C) se depun la nivelulvaselor mici (arteriole, capilare) din diferite organe şi produc reacţii inflamatorii, consecinţa fiinddistrugerea ţesutului;- în alte cazuri, ţesutul ţintã este lezat sub acţiunea limfocitelor Tc infiltrate.La pacienţii la care se sintetizeazã autoanticorpi, maladiile autoimune au o particularitatecomunã: inflamaţia cronicã fãrã o cauzã infecţioasã cunoscutã. Autoanticorpii pot iniţia procesulpatologic, pot contribui la patogenezã şi sunt utili pentru diagnostic. In evaluarea semnificaţieiautoanticorpilor trebuie avute în vedere urmãtoarele situaţii: 1) autoanticorpii pot fi agenţiiefectori ai maladiei, ca de exemplu, în anemia hemoliticã autoimunã; 2) alteori, dupã lezareaunor ţesuturi (nervos, cardiac) se sintetizeazã autoanticorpi care reacţioneazã cu ţesuturilerespective; 3) autoanticorpii semnificã prezenţa unui agent etiologic, fãrã sã aibã rol înpatogenitate şi indicã originea infecţioasã a maladiei; 4) autoanticorpii se gãsesc uneori, mai alesla vârstnici, în absenţa manifestãrilor patologice.Unele maladii autoimune se caracterizeazã prin procese patologice strict localizate, adicãefectorii (în special anticorpii) au acţiune specificã faţã de antigenele proprii organului sauţesutului ţintã. Astfel, în maladia autoimunã diabetus melitus insulino-dependent, auto-anticorpiiau specificitate numai faţã de celulele B din insulele Langerhans, iar în tiroidita Hashimoto,autoanticorpii sunt specifici faţã de celula epitelialã tiroidianã.La centrul spectrului se situeazã leziunile care tind sã fie localizate într-un singur organ, darautoanticorpii nu au specificitate de organ. Exemplul tipic este ciroza biliarã primarã, în care,canaliculele biliare sunt ţinta infiltrãrii cu celule inflamatorii, dar anticorpii serici, în special antimitocondrialinu au specificitate de organ (nu sunt specifici faţã de mitocondriile hepatice). Deasemenea, în sindromul Goodpasture, autoanticorpii se fixeazã pe membrana bazalã aglomerulului renal şi a epiteliului alveolar, producând glome-rulonefrita cronicã şi hemoragiipulmonare.La cealaltã extremitate a spectrului sunt maladiile autoimune diseminate, caracterizate prinsinteza autoanticorpilor faţã de antigene cu distribuţie tisularã largã (de exemplu, anticorpi antinucleariîn lupusul eritematos diseminat).