Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

- se manifestã dupã contactul cu antigenul inductor- sunt mediate de limfocite.Toleranţa se deosebeşte de starea de imunosupresie, ultima fiind consecinţa unei incapacitãţicongenitale sau dobândite de a rãspunde la o varietate de antigene.Importanţa fenomenului de toleranţã faţã de componentele proprii organismului a fostrecunoscutã de Ehrlich şi Morgenroth (1900), care au formulat conceptul horror autotoxicusî, oconsecinţã esenţialã a funcţiei normale a sistemului imunitar, ce semnificã faptul cã în modnormal, organismul îşi asigurã protecţia propriilor sale componente faţã de autodistrugerea prinreactivitatea imunitarã.Starea de toleranţã poate fi indusã natural sau experimental.Dupã 1920 s-a evidenţiat cã toleranţa poate fi indusã experimental, faţã de unele antigeneadministrate în doze mari: toxina diftericã, polizaharidul de streptococ (la şoarece), γ globulinade cal (la iepure). Aceleaşi antigene, în doze mici sunt stimulatoare ale rãspunsului imun.În 1938, Traub a indus toleranţa specificã, prin inocularea şoarecilor in utero, cu virusulcoriomeningitei limfocitare (LCMV).În 1945, Owen a evidenţiat cã gemenii dizigoţi de bovide (aparţinând unor alotipuri diferite) îşitolereazã reciproc antigenele tisulare, dacã în cursul vieţii embrionare, un proces de fuziuneplacentarã a permis un schimb reciproc de elemente figurate. Cei doi gemeni resping grefele deţesut de origine parentalã sau de la organisme cu aceiaşi ascendenţã. Aceşti gemeni au elementefigurate sanguine proprii, dar şi celule sanguine ale gemenului cu un alotip diferit şi se numeschimere hematopoetice.Concluzia a fost cã, prin contactul timpuriu, în cursul vieţii embrionare, al limfocitelor cuantigenele, se creeazã o stare de toleranţã specificã faţã de nonself şi ulterior, antigeneleinductoare ale toleranţei vor fi recunoscute ca self şi tolerate.