Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

Pentru un numãr mare de categorii de tumori, chimioterapia determinã o citoreducereimportantã. Dar, la câteva luni sau la câţiva ani, creşterea tumoralã este reluatã şi continuã chiarîn condiţiile reinstituirii tratamentului. Creşterea reflectã dobândirea rezistenţei specifice lamedicamentele administrate.În general, dezvoltarea rezistenţei la un medicament este consideratã ca rezultat al unei rateînalte a mutaţiilor celulelor maligne, consecinţa fiind apariţia unor subpopulaţii heterogene, dincare unele sunt rezistente la diferite medicamente. Cea mai importantã mutantã este cea curezistenţã medicamentoasã multiplã, mediatã de glicoproteina P, o glicoproteinã membranarã,care funcţioneazã ca o pompã de eflux, dependentã de energie. Pompa eliminã activ din celulã, ovarietate de agenţi citotoxici: alcaloizii din plante, antibioticele (dactinomicina, doxorubicina,daunorubicina) şi unii agenţi sintetici (melphalan). Celulele maligne mutante, care exprimã genacodificatoare a glicoproteinei P, sunt rezistente la o largã varietate de medicamenteanticanceroase.Imunoterapia încearcã sã distrugã celulele maligne, prin manipulãri de stimulare a reactivitãţii asistemului imunitar.Injectarea citochinelor sau stimularea in vitro, cu IL-2, a limfocitelor autologe, obţinute dinsângele pacientului, are efecte stimulatoare asupra rãspunsului imun. Rareori s-a produsremisiunea completã a neuroblastomului, a carcinomului renal sau a melanomului malign, ceeace evidenţiazã cã rãspunsul imun faţã de aceste neoplazii poate fi stimulat. Fig. 134. Modelulunei celule maligne care exprimã glico-proteina P, o proteinã transmembranarã care funcţioneazãca o pompã de efluaturale sau artifi-ciale), dupã care sunt pompate la exteriorul celulei.Funcţia glico-proteinei P poate fi inhibatã cx. Ea are situsuri acceptoare la care se leagã diferitemedicamente anti-canceroase (nompetitiv de agenţi chimio-sensibilizatori ca verapamil.Cea mai obişnuitã formã de terapie imunã a neoplaziilor este utilizarea anticorpilor monoclonali(AMC) cu specificitate tumoralã, cuplaţi cu toxine (toxina diftericã, toxina de ricin) sau cuplaţicu agenţi chimici (I131, medicamente citotoxice), ce suprimã proliferarea celularã. In ansamblu,terapia cu AMC nu a reuşit. Cele mai frecvente tumori (de colon, de sân, de plãmân, de prostatã)poartã antigene proteice intracelulare, inaccesibile AMC. Strategiile chimioterapeutice auprogresat mult şi oferã mai multe şanse de reuşitã, la un preţ de cost inferior.În tratamentul limfoamelor celulelor B se folosesc AMC anti-idiotipici faţã de imunoglobulinamembranarã a limfomului.