Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

Un rol important în procesul de îmbãtrânire se atribuie dehidroepiandrosteronului (DHEA),secretat de corticosuprarenale, sub controlul ACTH. Este un intermediar al biosintezei altorhormoni (testosteronul şi estradiolul). DHEA circulã în formã inactivã, de sulfat. Hormonul seactiveazã numai în ţesuturile care au DHEA-sulfatazã, cu distribuţie diferenţialã în organelelimfoide. Nivelul plasmatic al sulfatazei scade odatã cu îmbãtrânirea sistemului imunitar şi scadebrusc în diferite boli cronice, inclusiv maladiile autoimune. Administrarea DHEA la rozãtoare şiom, restabileşte funcţia imunitarã la organismele vârstnice şi are efect antagoniccorticosteroizilor, care produc atrofia timicã. Fig. 136. Organele şi celulele influenţate de hormoniisteroizi sexuali. Aceşti hormoni pot acţiona în timpul dezvoltãrii celulelor imunitare, dar şidirect asupra celulelor mature efectoare.Hormonul de creştere, prolactina şi hormonul tiroidian stimuleazã maturarea şi diferenţiereatimocitelor. Hipofizectomia sau hiposecreţia acestor hormoni hipofizari duce la imunodeficienţãşi hipoplazia timusului. Hormonul de creştere stimuleazã intens proliferarea celulelorprecursoare ale timocitelor în mãduva osoasã. Prolactina stimuleazã diferenţierea celulelor T cuspecificitate de antigen în organele limfoide periferice. Hormonul tiroidian stimuleazã creştereatimusului şi a splinei. Şoarecii hipotiroidieni au timus şi splinã hipoplazicã, numãr redus decelule TCD8.Interacţiunile neuro-imuno-endocrine sunt bidirecţionale. Ţesuturile şi celulele sistemuluiimunitar sintetizeazã un spectru larg de hormoni neuro-endocrini. Foarte importantã este sintezaCRH, un reglator esenţial al rãspunsului la stress, în timus, splinã, hipofiza anterioarã,corticosuprarenale, ovar, testicul, intestin, inimã, plãmân. In timus şi splinã, CRH este sintetizatde celulele T, unde exercitã efecte reglatoare autocrine sau paracrine. CRH este de asemeneasintetizat local în focarele inflamatorii acute sau cronice, inclusiv în lichidul sinovial alpacienţilor cu artritã reumatoidã.Factori neuroendocrini favorizanţi ai maladiilor autoimune umaneDiferenţele funcţionale cu privire la intensitatea rãspunsului axelor hipotalamo-hipofizocorticosuprarenaliene(HHC) şi hipotalamo-hipofizo-gonadale (HHG) sunt importante pentruînţelegerea manifestãrilor autoimune. Maladiile autoimune sunt mult mai frecvente la femeidecât la bãrbaţi. De exemplu, raportul pe sexe al tiroiditei autoimune este de 19/1, al lupusului de9/1, iar al artritei reumatoide, de 3-4/1. Mai mult, maladiile autoimune tind sã se dezvolte, sãaibã intensitate maximã ori sã diminue, în perioadele de schimbare a activitãţii axei HHG(pubertate, menstruaţie, sarcinã, perioada postpartum, menopauzã sau în timpul unui stresspsihologic de amploare). Toate aceste perioade sunt asociate cu modificãri ale secreţiei factoruluihipotalamic de eliberare a LH, a LH hipofizar, a hormonilor sexuali şi a altor hormoni. Frecvenţafenomenelor autoimune creşte cu vârsta, corelatã cu schimbãrile neuroendocrine.