Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

aceasta, teoretic, se poate realiza fie prin generarea celulelor care nu se divid şi nu mor sau pringenerarea unei populaţii care se reînoieşte prin diviziuni care înlocuiesc celulele moarte. Primulmodel are avantajul cã nu necesitã un component reglator, iar al II-lea impune acţiunea unuimecanism reglator al ratei de reînoire.Existenţa unor limfocite cu viaţã lungã, dupã unii autori, este cu totul improbabilã, dar rezultateleanalizei limfocitelor la om, dupã expunerea severã la radiaţii, sugereazã cã celulele individualepot sã persiste fãrã sã se dividã, un interval de ordinul câtorva decade. Dupã alte opinii,supravieţuirea limfocitelor T şi B este dependentã de prezenţa antigenului. Experienţele detransfer adoptiv al celulelor de memorie (T şi B) au arãtat o scãdere a rãspunsului de memorie, în30-40 de zile, ceea ce sugereazã cã memoria imunitarã nu este rezultatul diferenţierii limfocitelorde memorie cu viaţã lungã. Pãstrarea antigenului în organism pare sã aibã rol esenţial înmenţinerea tuturor categoriilor de celule de memorie.Antigenul se depoziteazã şi se pãstreazã în organism pentru perioade de ordinul lunilor sau chiarun an, în asociaţie cu celulele foliculare dendritice, sub forma complexelor imune. Ele realizeazãstimularea continuã a limfocitelor B, la un nivel scãzut. Celulele foliculare dendritice suntesenţiale pentru memoria imunitarã a celulelor B, a cãror stimulare de duratã o realizeazã cuantigenele pe care le poartã pe suprafaţa lor. Celulele foliculare dendritice nu prelucreazã şi nuprezintã antigenele, dar depoziteazã complexele antigen-anticorp pe suprafaţa lor.O altã modalitate a pãstrãrii îndelungate a memoriei imunitare este consecinţa expuneriiperiodice a limfocitelor B la antigene cu reacţie încrucişatã, la superantigene sau la mitogene,care prin intermediul interleuchinelor determinã o expansiune limitatã la câteva cicluri dediviziune.Reţeaua idiotipicã a lui Jerne explicã memoria imunitarã: interacţiunile idiotipice dintre diferiţiiconstituienţi moleculari şi celulari ai reţelei, iniţiate de contactul cu antigenul, ar fi suficientepentru pãstrarea memoriei informaţiei antigenice dobânditã anterior.Limfocitele B de memorie nu se activeazã sub acţiunea mitogenilor sau a activatorilorpoliclonali, ci rãspund numai la antigenul specific.Activarea lor necesitã o cantitate mult mai micã de antigen şi este mult mai puţin T-dependentã.Celulele Th de memorie sunt probabil generate în cortexul ganglionilor limfatici, darmecanismul nu este cunoscut. Mecanismul memoriei celulelor T a fost propus dupã modelulinducerii dermatitei de contact, o reacţie de hipersensibilitate întârziatã, mediatã de celulele CD4.