Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

proteazelor, care necesitã pentru acţiunea lor, intermediari covalenţi cisteinil-aspartat. Elecliveazã substraturi celulare specifice care produc modificãri ale citoscheletului şi cromatinei cedeclanşeazã moartea apoptoticã a celulei ţintã. Specificitatea strictã a acţiunii lor este neobişnuitãla proteaze.Perforina şi granzimele sunt principalele molecule ale granulelor celulelor TCD8 şi NK.Acţiunea lor este sinergicã.Proteazele determinã liza rapidã a celulei ţintã, iar celelalte proteine cu efect citotoxic acţioneazãlent. Perforina se polimerizeazã şi formeazã pori transmembranari, cu diametrul de 10 nm. Dinacest punct de vedere, modul sãu de acţiune se aseamãnã cu C9 .Fig.74. Ilustrarea schematicã a celor douã mecanisme ale citotoxicitãţii: exocitoza granulelor deperforinã/granzimã şi citotoxicitatea mediatã prin interacţiunea FasL/Fas, produsã de limfociteleTc CD8+ şi CD4+.Dezintegrarea celulei ţintã se caracterizeazã prin apariţia leziunilor membranare şi dureazã circa100 minute. Este un proces dependent de temperaturã şi nu necesitã prezenţa limfocitului Tc,deşi în prezenţa sa procesul este accelerat.Dupã contactul cu o celulã ţintã, limfocitul Tc se deplaseazã pentru a explora alte celule.Procesul de recunoaştere a antigenului este limitat (restrictiv) de identitatea moleculelor CMH I.Limfocitul Tc este rezistent la acţiunea liticã a proteinelor proprii, deoarece granzimele suntsintetizate ca prepropeptide. Dupã clivajul peptidelor leader, moleculele sunt transportate princisternele golgiene pânã la granulele omologe lizosomilor. Pentru liza unei celule ţintã,limfocitul Tc elibereazã 10% din conţinutul sãu toxic.Al II-lea mecanism al citolizei, independent de Ca2+ şi de perforinã (descris în 1993) este mediatde interacţiunea receptorului Fas cu ligandul Fas (FasL). Receptorul Fas (CD95) este exprimatpe celula ţintã, iar ligandul Fas (Fas L = CD95L) este exprimat pe limfocitele T citotoxice.Fig.75. Reprezentare schematicã a rolului perforinelor citolitice asupra celulei ţintã (dupã Maleşi colab., 1987).