CuvÃ¢nt Ãnainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

More documents

Recommendations

Info

Perioada ştiinţificã a transplantului începe cu Alexis Carrel (medic american, care a lucrat înFranţa, autorul lucrãrii Omul fiinţã necunoscutãî), cel care a pus bazele cultivãrii celulelor şiţesuturilor. In 1902, Carrel a fãcut grefe de rinichi la animale. In 1906, a grefat plãmâni la pisicãşi a fãcut primul transplant de inimã la câine, legând inima de vasele regiunii cervicale. Animalula trãit 21 de ore.K. Landsteiner, unul din promotorii perioadei ştiinţifice, a descris grupele sanguine şi condiţiilede compatibilitate majorã între donor şi receptor. In 1944, Medawar a conchis cã respingereagrefelor de ţesuturi şi organe are cauze imunitare, iar curând dupã aceea, Billingham, Brent şiMedawar au descris fenomenul de toleranţã imunitarã.G. Mathé (hematolog francez) a creat himerele biologice. El a pornit de la ideia cã fenomenelede respingere a grefelor de ţesuturi şi organe sunt datorate stimulãrii activitãţii sistemuluiimunitar. In lucrãrile sale experimentale, a recurs la metoda paralizãrii reactivitãţii imunitare. Inacest scop, puii nou-nãscuţi de şobolan au fost supuşi iradierii totale, cu doza de 800 de razi.Rezultatul iradierii este desfiinţarea barierelor imunitare, adicã anihilarea reactivitãţii imunitarefaţã de grefã. La animalele iradiate a inoculat câteva milioane de celule din mãduva osoasã deşoarece. Autorul a creat astfel, himera biologicã şoarece-şobolan (şobolan cu elemente figuratesanguine de şoarece). Himera este sensibilã la infecţia cu virusul leucemiei şoarecelui şi faceleucemia, în timp ce şobolanii convenţionali sunt rezistenţi la infecţia cu acest virus.Himera biologicã este orice organism dotat în mod artificial cu componente celulare, cu ţesuturisau organe, care provin de la alte organisme. Ulterior, tehnicile de inginerie geneticã au creatmolecule de ADN himere şi chiar microorganisme himere, ce poartã informaţie geneticãprovenitã de la douã specii diferite.În 1967, Christian Barnard a realizat primul transplant de cord la om.Denumirea de grefã, folositã curent pentru ţesutul implantat în organismul strãin, vine decuvântul grecesc grafion, care desemneazã un instrument de scriere prin gravurã. Denumirea afost ulterior folositã cu înţelesul de altoi la plante. Denumirea de transplant a fost folositã deParacelsus şi înseamnã a transfera, a muta.Noţiunea de transplant are un sens mai larg. Ea include fecundarea ovulului de cãtrespermatozoid, ca transplant natural. Fãtul este o alogrefã naturalã, ce poartã informaţia geneticã
de origine paternã, dar este protejat prin mecanisme cu acţiune placentarã, de fenomenele derespingere.Terminologie.Terminologia modernã referitoare la grefã are trei origini: chirurgicalã,imunologicã şi geneticã. Uniformizarea ei a fost cerutã de OMS.Relaţia geneticãşi antigenicãîntre organismuldonor şi receptorTipul de grefã(Denumire nouã) Denumire veche Tipul de ţesut ObservaţiiIdentitate Autogrefã Grefã autologã(autohtonã, autogenã)Ţesut autogenicIndividul este atât donor cât şi receptorIdentitateSingrefã(Homogrefã singenicã)Izogrefã(Grefã izogenãGrefã izologã)Ţesut singenic (congenic)Organisme identice ale unei linii inbred.Pentru om, gemeni univitelini.DiferiteAlogrefã(Homogrefã alogenicã) Grefã homologã Ţesut alogenic Allos = altulOrganisme ale aceleiaşi specii dar cu variante alelice diferite.Foarte diferite Xenogrefã Heterogrefã(Grefã heterologã) Ţesut xenogenic Xenos = strãinIndivzii aparţin unor specii diferite (câine - iepure).
Page 1 and 2:
Cuvânt ÎnainteImunologia este unu
Page 3 and 4:
Sistemul imunitar este tolerant fa
Page 5 and 6:
În infecţia variolicã, apar lezi
Page 7 and 8:
Conceptul imunitãţii mediate celu
Page 9 and 10:
Imunologia s-a nãscut ca un domeni
Page 11 and 12:
- direcţia diagnosticului studiaz
Page 13 and 14:
J. F. Bach (1976) defineşte antige
Page 15 and 16:
Antigenele naturale formeazã categ
Page 17 and 18:
Denaturarea semnificã deplierea st
Page 19 and 20:
Dextranii sunt polimeri ramificaţi
Page 21 and 22:
Un alt antigen lipidic este antigen
Page 23 and 24:
Specificitatea antigenicã de grup
Page 25 and 26:
Antigenele de organ sunt molecule s
Page 27 and 28:
Grupãrile DNP şi TNP sunt cuplate
Page 29 and 30:
Cel mai bun suport de imobilizare e
Page 31 and 32:
De cele mai multe ori, antigenele s
Page 33 and 34:
- valenţe nefuncţionale, reprezen
Page 35 and 36:
în evoluţie au un grad superior d
Page 37 and 38:
6. Accesibilitatea determinanţilor
Page 39 and 40:
anumite condiţii, pot sã stimulez
Page 41 and 42:
Polizaharidele antigenelor de tip F
Page 43 and 44:
Amestecul de adjuvant şi antigen s
Page 45 and 46:
Moleculele de anticorpi au cea mai
Page 47 and 48:
Catena H are 4 domenii: unul coresp
Page 49 and 50:
Legãturile intercatenare (H-H sau
Page 51 and 52:
- legarea antigenului pe imunoglobu
Page 53 and 54:
Variantele antigenice izotipice ale
Page 55 and 56:
al aceleiaşi specii, determinã si
Page 57 and 58:
Surprinzãtor, anticorpii anti-anti
Page 59 and 60:
Termenul de înjumãtãţire al IgG
Page 61 and 62:
Molecula de sIgA este alcãtuitã d
Page 63 and 64:
Rolul CS în transportul IgA la sup
Page 65 and 66:
În condiţii naturale, în tractul
Page 67 and 68:
Afinitatea IgM (care semnificã for
Page 69 and 70:
antigen(alergen) multivalent. Molec
Page 71 and 72:
Reacţiile primare semnificã recun
Page 73 and 74:
au tendinţa de asociere, diminuân
Page 75 and 76:
Interacţiunea Ag-Ac este caracteri
Page 77 and 78:
ovinã şi cea equinã sau fibrinog
Page 79 and 80:
- fenomenele de restricţie mediate
Page 81 and 82:
Fagocitoza este foarte activã şi
Page 83 and 84:
- activitatea limfocitelor este mod
Page 85 and 86:
Caracterizarea funcţionalã a limf
Page 87 and 88:
Moleculele receptoare de imunoglobu
Page 89 and 90:
- limfocite TD sau TDH (delayed hyp
Page 91 and 92:
Fig. 27. Structura receptorului de
Page 93 and 94:
La rumegãtoare, 30-80% din totalul
Page 95 and 96:
** CD (cluster designation) se refe
Page 97 and 98:
angajate sã rãspundã la un antig
Page 99 and 100:
Teoria genelor multiple codificatoa
Page 101 and 102:
Gena codificatoare a lanţului λ e
Page 103 and 104:
Imensa diversitate a specificitãţ
Page 105 and 106:
Mecanismele genetice generatoare al
Page 107 and 108:
Maturarea limfocitelor semnificã d
Page 109 and 110:
linia B. La 12 zile de incubare, î
Page 111 and 112:
Rearanjarea într-o combinaţie fun
Page 113 and 114:
- regiunea subcapsularã, bogatã
Page 115 and 116:
Prin selecţie negativã, în zona
Page 117 and 118:
femele timectomizate la naştere,
Page 119 and 120:
circulaţia limfei. Fig.39. Princip
Page 121 and 122:
Aglomerarea celulelor cu funcţie i
Page 123 and 124:
Antigenele T-dependente ajung în g
Page 125 and 126:
Unele arteriole, dupã ieşirea din
Page 127 and 128:
câteva categorii de celule antigen
Page 129 and 130:
ariile interfoliculare sunt sãrace
Page 131 and 132:
Rolul Sunt populate timpuriu cu cel
Page 133 and 134:
Recircularea limfocitelor este impu
Page 135 and 136:
Fiziologia recirculãrii limfocitel
Page 137 and 138:
lor numericã se explicã prin acee
Page 139 and 140:
Existenţa antigenelor de histocomp
Page 141 and 142:
- domeniul hidrofil cito-plasmatic
Page 143 and 144:
Prin solubilizare cu detergent, ace
Page 145 and 146:
Complexul H-2 la şoarece (pe cromo
Page 147 and 148:
DRB1 184DRB3 11DRB4 8DRB5 12DQA1 18
Page 149 and 150:
De obicei se evalueazã capacitatea
Page 151 and 152:
Ansamblul fenomenelor complexe în
Page 153 and 154:
- rãspunsul imun adaptativ asigur
Page 155 and 156:
Nici un antigen nu induce un rãspu
Page 157 and 158:
Alte celule specializate, cu rol ma
Page 159 and 160:
Prima treaptã a interacţiunii ant
Page 161 and 162:
Mecanismele moleculare ale prelucr
Page 163 and 164:
Se acceptã ideia unei ierarhii a e
Page 165 and 166:
Concluzia a fost cã nucleoproteine
Page 167 and 168:
Peptidele rezultate din pre-lucrare
Page 169 and 170:
Domeniile lor extracelulare, prin s
Page 171 and 172:
Cel puţin trei molecule distincte
Page 173 and 174:
Limfocitele TCD4 recunosc com-plexu
Page 175 and 176:
Spre deosebire de limfocitele T car
Page 177 and 178:
prezintã un grad ridicat de mobili
Page 179 and 180:
Liza celulelor tumorale de cãtre m
Page 181 and 182:
celulele fagocitare. Nu au activita
Page 183 and 184:
argumentatã de faptul cã expansiu
Page 185 and 186:
În serul normal, cantitatea total
Page 187 and 188:
metodele obişnuite, pentru perioad
Page 189 and 190:
anticorpi cu afinitate mai mare, de
Page 191 and 192:
- fixeazã complementul pe suprafa
Page 193 and 194:
Maturitatea sistemului imunitarn (i
Page 195 and 196:
Serul normal de bovine conţine o p
Page 197 and 198:
Ig (k reprezintã rata catabolizãr
Page 199 and 200:
Activitatea lor aglutinantã şi pr
Page 201 and 202:
proteazelor, care necesitã pentru
Page 203 and 204:
Nu se cunoaşte receptorul prin car
Page 205 and 206:
TNF este o pro-teinã citotoxicã c
Page 207 and 208:
- acţiunea lor este limitatã, aut
Page 209 and 210:
Sunt douã variante moleculare (IL-
Page 211 and 212:
- este factor contrasupresor, deoar
Page 213 and 214:
Gena codificatoare a IL-2 a fost cl
Page 215 and 216:
IL-10 are rol reglator important as
Page 217 and 218:
Efecte. TNF-α inhibã ciclul de re
Page 219 and 220:
Distribuţia interferonilor în cel
Page 221 and 222:
Activitãţi biologice efectoare al
Page 223 and 224:
Complexele interferon-receptor sunt
Page 225 and 226:
Interferonii au acţiune directã,
Page 227 and 228:
codificatoare ale interferonilor su
Page 229 and 230:
microorganismelor la suprafaţa muc
Page 231 and 232:
Din punct de vedere funcţional, î
Page 233 and 234:
- sinteza anticorpilor complementar
Page 235 and 236:
Anticorpii anti-idiotipici constitu
Page 237 and 238:
Teoria reţelei idiotipice permite
Page 239 and 240:
Himerele hematopoetice pot fi obţi
Page 241 and 242:
Inducerea stãrii de toleranţã es
Page 243 and 244:
Pe fondul unei reactivitãţi imuni
Page 245 and 246:
Sursa naturalã de molecule de imun
Page 247 and 248:
- antigenele înalt purificate con
Page 249 and 250:
- nu sintetizeazã propria molecul
Page 251 and 252:
Procesul fuziunii este stimulat pe
Page 253 and 254:
Producerea AMC prin tehnologia hibr
Page 255 and 256:
infecţii bacteriene. Pentru diagno
Page 257 and 258:
sale cu diversitatea agenţilor inf
Page 259 and 260:
Multe molecule imunomodulatoare de
Page 261 and 262:
Bacteriile toxigene, lipsite de inv
Page 263 and 264:
major protein).Unul dintre cele mai
Page 265 and 266:
enterovirusuri) expun pe suprafaţa
Page 267 and 268:
faza fluidã, este neutralizarea, a
Page 269 and 270:
În tractul respirator inferior, î
Page 271 and 272:
virionilor progeni. Liza tardivã a
Page 273 and 274:
O celulã infectatã care expune pe
Page 275 and 276:
Cele douã sisteme de apãrare, spe
Page 277 and 278:
Eradicarea semnificã dispariţia a
Page 279 and 280:
codificatoare a toxinei. Ea ar fi o
Page 281 and 282:
antigenic cu diferite virusuri uman
Page 283 and 284:
Vaccinurile inactivate conţin viri
Page 285 and 286:
în tehnicile de ADN recombinant. G
Page 287 and 288:
Dimensiunile mici ale peptidelor si
Page 289 and 290:
cãi. Imunitatea pasivã asigurã o
Page 291 and 292:
microbiota normalã sau potenţial
Page 293 and 294:
Cortizolul are influenţã directã
Page 295 and 296:
I. Metchnikoff a clasificat fagocit
Page 297 and 298:
Promonocitul, localizat ca şi mono
Page 299 and 300:
- Macrofagul intravascularCelulele
Page 301 and 302:
Macrofagele tisulare şi cele asoci
Page 303 and 304:
Receptorii pentru complement (CR1,
Page 305 and 306:
- recrutarea monocitului imatur din
Page 307 and 308:
Capacitatea de ingestie a macrofagu
Page 309 and 310:
IgM ca atare nu are rol opsonizant,
Page 311 and 312:
Persistenţa particulei ingerate ar
Page 313 and 314:
Majoritatea patogenilor internaliza
Page 315 and 316:
Dupã ingestia particulei strãine
Page 317 and 318:
care se formeazã la periferia foca
Page 319 and 320:
Numãrul absolut al diferitelor cat
Page 321 and 322:
La adult, se remarcã o tendinţã
Page 323 and 324:
Granulaţiile primare (azurofile, d
Page 325 and 326:
Lizozimul are efect bacteriostatic.
Page 327 and 328:
H2O2 este redusã de anionul supero
Page 329 and 330:
Fe3+ se reduce prin reacţia Fe3+ +
Page 331 and 332:
REACŢII IMUNITARE IN VIVODe cele m
Page 333 and 334:
- reacţiile de hipersensibilitate
Page 335 and 336:
DeclanşatoriiAntigenele care induc
Page 337 and 338:
molecule marcate cu peroxidazã de
Page 339 and 340:
a = inel β-lactamicb = inel tiazol
Page 341 and 342:
Th sintetizeazã IL-2 care produce
Page 343 and 344:
Mecanismul celular şi molecular al
Page 345 and 346:
este precedatã de influxul masiv d
Page 347 and 348:
Leucotrienele (LC4, LD4, LB4, LE4)
Page 349 and 350:
Hipersensibilitatea imediatã la pe
Page 351 and 352:
Rãspunsul rapid se caracterizeazã
Page 353 and 354:
Testarea stãrilor atopicePentru pr
Page 355 and 356:
Imunoterapia sau hiposensibilizarea
Page 357 and 358:
Într-o transfuzie heterogrup, inco
Page 359 and 360:
Anemiile hemolitice imunoalergice s
Page 361 and 362:
produc leziuni tisulare. Acţiunea
Page 363 and 364:
Epurarea complexelor imune şi cauz
Page 365 and 366:
plãmân, retinã. Depunerea este f
Page 367 and 368:
C3a şi C5a activeazã mastocitele,
Page 369 and 370:
- reacţia de tip accelerat, cu inc
Page 371 and 372:
- nefiind dependentã de molecule p
Page 373 and 374:
R. Koch a descoperit tuberculina, d
Page 375 and 376:
enzimelor eliberate de macrofage. M
Page 377 and 378:
Deşi intensitatea reacţiei de hip
Page 379 and 380:
populaţii de limfocite se inactive
Page 381 and 382:
Un mecanism alternativ al produceri
Page 383 and 384:
particularitãţile de vasculariza
Page 385 and 386:
diviziune şi sintetizeazã anticor
Page 387 and 388:
- autoanticorpii au, uneori, o acţ
Page 389 and 390:
Sterilitatea masculinãMaladia lui
Page 391 and 392:
Factorul intrinsec (FI)Citoplasma c
Page 393 and 394: Cele mai frecvente colagenoze sunt
Page 395 and 396: Cel mai comun fenomen patologic la
Page 397 and 398: - cei al cãror IgG precipitã cu F
Page 399 and 400: colagenaze, gelatinaze, stromelizin
Page 401 and 402: tiroidita autoimunã Hashimoto, boa
Page 403 and 404: populaţia umanã şi se manifestã
Page 405 and 406: în ambele cazuri, celulele folicul
Page 407 and 408: Maladia este asociatã cu sinteza a
Page 409 and 410: disfuncţia celulelor T reglatoare,
Page 411 and 412: Boala Crohn şi colita ulcerativã
Page 413 and 414: este urmatã de ameliorarea clinic
Page 415 and 416: în diagnosticul anemiei hemolitice
Page 417 and 418: Disgamaglobulinemiile selective se
Page 419 and 420: Imunodeficienţe induse de medicame
Page 421 and 422: Cauza principalã a scãderii numã
Page 423 and 424: Se disting urmãtoarele categorii d
Page 425 and 426: În lichidul amniotic, nivelul cres
Page 427 and 428: Antigenele suprafeţei celulelor ma
Page 429 and 430: Dupã localizare, antigenele tumora
Page 431 and 432: actualã, malignizarea este rezulta
Page 433 and 434: Efectorii imunitãţii antitumorale
Page 435 and 436: ca şi celulele NK, pare sã distin
Page 437 and 438: Creşterea tumorilor, în condiţii
Page 439 and 440: - anticorpii ar putea induce un efe
Page 441 and 442: capacitãţii de reparare a leziuni
Page 443: Stimularea nespecificã a ţesutulu
Page 447 and 448: D RA ---------------- A ----- O Gre
Page 449 and 450: de la un organism al aceleiaşi lin
Page 451 and 452: Moleculele CMH I şi II libere se c
Page 453 and 454: leucemici, respingerea mãduvei oso
Page 455 and 456: provocate de imunosupresie. In 1984
Page 457 and 458: -> sã aibã acţiune selectivã, a
Page 459 and 460: Radiaţia ionizantã x şi gama pro
Page 461 and 462: - activeazã sistemul nervos simpat
Page 463 and 464: Corticosteroizii par a fi implicaţ
Page 465 and 466: Artrita reumatoidã este asociatã
Page 467 and 468: Cancer ImmunologyCellClinical Micro
Page 469: Zarnea G., Mihãescu Gr. Imunologi
show all

CuvÃ¢nt Ãnainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?

CuvÃ¢nt Ãnainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina