Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

J. F. Bach (1976) defineşte antigenele ca fiind molecule care, consecutiv introducerii în organismpe o cale adecvatã, induc un rãspuns imun materializat prin proliferarea celulelor limfoide şisinteza moleculelor de recunoaştere (anticorpi şi receptori celulari), cu care se combinã in vivo şiin vitro.Modelul general de structurã a unui antigenO moleculã antigenicã este alcãtuitã din douã componente;- componenta purtãtor (carrier), care corespunde celei mai mari pãrţi a moleculei:- grupãrile determinante de specificitate sau epitopi, localizate pe suprafaţa componentei purtãtorşi formate din secvenţe specifice de monomeri. Epitopii, prin secvenţa proprie a monomerilor şiprin configuraţia spaţialã specificã, conferã individualitate chimicã şi specificitate antigenicãmoleculei nonself. Grupãrile determinante de specificitate sunt echivalenţii moleculari şifuncţionali ai haptenei.Grupãrile determinante de specificitate se gãsesc în numãr variabil pe suprafaţa purtãtorului şipot fi identice atât în ceea ce priveşte compoziţia chimicã, cât şi configuraţia spaţialã (ca în cazulantigenelor polizaharidice cu epitopi repetitivi) sau sunt diferite, atât ca secvenţã a monomerilorcât şi în privinţa configuraţiei spaţiale. Fig. 1. Modelul general de structurã a unui antigen. Ceamai mare parte a oricãrei molecule antigenice este reprezentatã de gruparea carrier, pe care suntlocalizaţi epitopii cu diferite configuraţii spaţiale, stimulatori ai reactivitãţii imunitare. Uniiepitopi pot fi unici, iar alţii sunt multipli. Uneori, epitopii stimuleazã sinteza anticorpilor cuafinitãţi diferite.Proprietãţile definitorii ale antigenelorÎn studiile experimentale asupra imunogenitãţii unor molecule sintetice, M. Sela (1969) a descrisdouã proprietãţi esenţiale ale antigenelor: