Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

De cele mai multe ori, antigenele sunt macromolecule complexe sau chiar celule întregi, darrãspunsul imun, dupã injectarea lor în organism, este orientat predominant faţã de situsuridiscrete, strict limitate ale antigenului, denumite grupãri determinante de specificitate (gds),situsuri antigenice, determinanţi antigenici sau epitopi.Epitopul este regiunea limitatã a antigenului care induce un rãspuns imun specific, se combinã cusitusul activ al moleculei de anticorp şi determinã specificitatea reacţiei antigen-anticorp.Antigenele proteice prezintã cea mai mare diversitate de epitopi, atât în privinţa compoziţieichimice, cât şi a configuraţiei spaţiale. Studiile de cristalografie cu raze X permit identificareaatomilor individuali ai unei molecule şi determinarea mobilitãţii lor, exprimatã în factori detemperaturã atomicã. Factorii de temperaturã ridicatã corespund regiunilor moleculare cumobilitate înaltã (regiuni calde). In molecula proteicã, epitopii corespund zonelor moleculare cuo mobilitate înaltã a atomilor. La temperatura biologicã, aceste secvenţe necesitã cantitãţi mici deenergie, pentru a trece dintr-o conformaţie în alta. Invers, regiunile moleculare cu mobilitateatomicã redusã au factori termici de valoare scãzutã (regiuni reci) şi necesitã o cantitate maimare de energie pentru schimbarea conformaţiei. Adeseori, epitopii antigenici sunt localizaţi înregiunile calde ale moleculei.Capacitatea unei regiuni a moleculei de antigen de a funcţiona ca epitop (adicã de a stimularãspunsul imun) se numeşte imunopotenţã.Mãrimea grupãrii determinante de specificitate s-a apreciat indirect prin determinarea mãrimiihaptenei capabilã sã umplã complet situsul de combinare al anticorpului. În acest scop s-autilizat sistemul dextran-antidextran, într-o reacţie de precipitare. Dextranul cu greutatemolecularã de 50 kD este imunogen şi prin injectare repetatã la iepure, se obţine serul imun antidextran.Artificial se preparã oligozaharide cu dimensiuni controlabile. Reacţia de precipitaredextran-anticorpi specifici este inhibatã progresiv de oligozaharidul de glucozã şi este completãîn prezenţa hexazaharidului. Oligomerul cu 6 resturi de glucozã corespunde celui mai bun ligandcare se cupleazã cu anticorpii anti-dextran (ligandul este orice moleculã capabilã sã formeze uncomplex cu o altã moleculã). Heptazaharidul, ca şi oligozaharidele cu mai puţin de 6 resturi deglucozã inhibã mai puţin eficient reacţia de precipitare a sistemului dextran-antidextran.Fig. 5. Oligozaharidul format din 6-7 resturi de glucozã, blochezã cu cea mai mare eficienţã,reacţia de precipitare dintre dextran şi anticorpii specifici antidextran. Oligozaharidele mai marisau mici nu se combinã eficient cu anticorpii şi inhibã într-o mãsurã progresiv mai micã reacţiade precipitare cu dextranul.