Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

tiroidita autoimunã Hashimoto, boala Basedow-Graves, diabetul zaharat insulino-dependent,myasthenia gravis, anemia pernicioasã, boala Addison, insuficienţa ovarianã primarã,pemphigus.Cel mai adesea, autoanticorpii sunt specifici faţã de componente ale sistemului endocrin.Adeseori, în cazuri patologice, în organism se sintetizeazã anticorpi cu specificitate faţã de unanumit receptor hormonal. Mecanismul inducţiei sintezei acestor anticorpi nu se cunoaşte, dar seconsiderã cã receptorii de hormoni sunt secretaţiî de celule în mediul intern. Moleculele suntpreluate şi prelucrate de celulele specializate şi sunt prezentate limfocitelor. Anticorpii antireceptorhormonal pot sã blocheze funcţia hormonului respectiv.Autoanticorpii faţã de receptorii pentru hormonii hipofizari şi faţã de receptorii organului ţintã aurol determinant în progresia unor maladii. Cei mai studiaţi sunt anticorpii anti-receptor pentruTSH şi anti-receptor de insulinã. Efectele fizio-patologice ale anticorpilor anti-receptorihormonali sunt variate. Anticorpii pot stimula activitatea receptorului şi efectul esteintensificarea activitãţii secretorii a glandei (efect mimetic hormonal) sau invers, blocheazãreceptorul şi efectul se reflectã în inhibiţia activitãţii secretorii. La acelaşi pacient pot coexistaambele variante de anticorpi. De exemplu, anticorpii faţã de receptorul periferic de insulinã, segãsesc la un numãr mic de pacienţi cu diabetus melitus insulino-rezistent, dar şi la ceihipoglicemici. Pacienţii cu aceste manifestãri au o maladie autoimunã de fond, cel mai adesealupus eritematos diseminat.Uneori, pacienţii hiperglicemici insulino-rezistenţi, evolueazã spre hipoglicemie. S-a presupus cãautoanticorpii cu titru crescut, distrug receptorul de insulinã şi de aici ar rezulta rezistenţamaladiei la hormonul circulant, iar autoanticorpii anti-receptor de insulinã, cu titru scãzut,produc o stimulare a receptorului (mimeazã acţiunea hormonului)şi efectul este hipoglicemia. Separe însã cã autoanticorpii au specificitate faţã de epitopi diferiţi ai receptorului, ceea ce explicãdiferenţele acţiunii lor.Diabetus mellitus insulino-dependentDiabetul zaharat este cea mai frecventã maladie endocrinã. Diabetus mellitus insulino-dependent(IDDM) rezultã din distrugerea celulelor pancreatice B, producãtoare de insulinã. Rezultatul estehipoinsulinemia şi hiperglicemia. IDDM pare a fi o maladie autoimunã. Predispoziţia geneticãeste o condiţie necesarã pentru declanşarea maladiei, dar factorii de mediu infecţiile virale,regimul alimentar, diferite toxine, au un rol important în expresia clinicã a acestei maladii.Maladia s-a reprodus experimental la şoarece. Insulele sunt infiltrate cu limfocite. Sunt lizatecelulele B ale insulelor, procesul distructiv excluzând alte tipuri celulare, care rãmân intacte.