Cuvânt Înainte Imunologia este unul dintre ... - Cursuri Medicina

infecţioase, evitând bariera aciditãţii gastrice. Bolul alimentar este protector faţã de aciditate şi îninteriorul sãu existã condiţii favorabile supravieţuirii agenţilor patogeni ingeraţi odatã cualimentele.Secreţiile mucoase, în compoziţia cãrora intrã mucinele (glicoproteine), au rol important înapãrarea antiinfecţioasã. Mucinele aderã la suprafaţa agenţilor patogeni şi a paraziţilor, formândun strat molecular care împiedicã interacţiunea lor cu celulele epiteliale. Lor li se atribuie deasemenea, un rol neutralizant asupra toxinelor. În acelaşi timp, secreţiile formeazã o peliculã(film) protectoare, continuã pe suprafaţa mucoasei, constituind o barierã greu de trecut pentrumicroorganisme în calea lor spre situsurile epiteliale de aderenţã. Pelicula eliminã bacteriile carenu se pot adapta condiţiilor de sub peliculã, la graniţa mucus-epiteliu.Un alt mecanism nespecific care controleazã creşterea microorganismelor la zona de contact cumucoasa digestivã, este peristaltismul intestinal. Microorganismele aderã la mucoasa epitelialã,prin intermediul unor molecule din categoria lectinelor, care realizeazã adevãrate punţi delegãturã între suprafaţa bacteriei şi a celulei epiteliale. Peristaltismul intestinal împiedicãrealizarea acestor interacţiuni stabile, creind un flux care deplaseazã microorganismele patogene,înainte ca ele sã colonizeze suprafaţa epiteliului. Numeroase infecţii intestinale accelereazãperistaltismul. Anomaliile mişcãrilor peristaltice sunt factori favorizanţi ai creşterii excesive apopulaţiilor bacteriene ale microbiotei normale a tractului intestinal. In absenţa unui clearancemecanic normal al tractului digestiv, microbiota normalã poate dobândi un rol patologic.Rolul factorilor humorali în apãrarea antiinfecţioasã nespecificã. Hormonii au un rol esenţial înreglarea unor mecanisme homeostatice. Ei nu modificã specificitatea de reacţie a celulelorlimfoide. Concentraţiiile optime de hormoni determinã o funcţionalitate optimã a sistemuluiimunitar, iar modificãrile lor cantitative induc perturbãri ale metabolismului limfocitelor.Pubertatea şi sarcina se caracterizeazã prin creşterea steroizilor plasmatici. Cunoaştereamultiplelor interacţiuni dintre funcţia imunitarã şi sistemul endocrin, precum şi perfecţionareatehnicii de radioimunodozare (RIA) a hormonilor, au condus la delimitarea unei noi disciplineintermediare imunoendocrinologia.Afecţiunile de naturã endocrinã au un rãsunet major în raport cu rezistenţa nespecificã faţã deagenţii patogeni. Un exemplu în acest sens este patologia infecţioasã asociatã cu diabetul.Bolnavii de diabet fac în mod frecvent infecţii de tip tuberculos, infecţii urinare şi tegumentarede tipul furunculozelor. Ele se datoreazã fie unor dezechilibre locale provocate de lipsa insulinei,fie glicemiei crescute.Hormonii tiroidieni influenţeazã rezistenţa faţã de infecţii. Hipotiroidismul mãreşte incidenţainfecţiilor.